În urmă cu un an, taxele reprezentau în jur de 50% din preţul unui litru de carburant ce se vindea într-o staţie din România. Astăzi însă, taxele au ajuns la aproape 60% din preţ. TVA a rămas constantă, dar s-au mărit accizele, au apărut taxa pe stâlp, care a lovit rafinăriile, şi supracciza de 7 eurocenţi introdusă la 1 aprilie, 2014.

Astfel se face că România a ajuns de la o ţară cu taxare medie la una cu taxare ridicată în UE. Buletinul Petrolier Săptămânal al UE plasează România pe unul din locurile fruntaşe în topul celor mai scumpe motorine din spaţiul european, 1,21 euro pe litru. Germania, Franţa, Austria, Belgia, toate au motorina mai ieftină.

La sfârşitul lui decembrie 2013, şoferul care alimenta într-o staţie autohtonă de distribuţie plătea cea mai ieftină benzină din Europa, 1,2 euro pe litru, şi unul dintre cele mai convenabile preţuri la litrul de motorină, 1,29 euro. În Austria, de exemplu, un litru de benzină se vindea cu 1,35 euro, iar unul de motorină cu 1,34 euro. Taxarea se situa oarecum în aceiaşi parametri, 50% la noi, 53% la austrieci.

Se spunea atunci că nivelul preţului la pompă era justificat, în condiţiile în care puterea de cumpărare a românilor era şi este în continuare scăzută. Însă acest aspect comportă câteva discuţii care vor fi clarificate mai jos.

Pe parcursul unui an şi câteva luni, anumite evenimente au dat peste cap socoteala şoferilor, dar şi cea a statului. La 1 aprilie 2014, Guvernul a introdus aşa-numita supraacciză de 7 eurocenţi pe litru cu scopul de a finanţa programul de construcţie al autostrăzilor. În plus, a venit şi taxa pe stâlp, care a lovit în special rafinăriile. Acestea s-au suprapus peste acciza de la 1 ianuarie, care este mai mare. Ceea ce era de aşteptat s-a şi întâmplat – taxarea din România a devenit una dintre cele mai mari din rândul statelor UE. Cine alimentează azi pe şoselele din Austria plăteşte un litru de benzină 1,12 euro, în timp ce în România acelaşi litru este cumpărat cu 1,1 euro. Se observă ecartul mult mai mic faţă de cel de acum un an. La motorină situaţia s-a inversat în sensul că litrul din Austria e mai ieftin, 1,13 euro faţă de 1,21 euro de la noi. În Germania, un litru de motorină se vinde azi cu 1,19 euro.

Am luat exemplul Austriei pentru că este o ţară foarte tranzitată de şoferii români, dar şi pentru că OMV, companie austriacă, deţine pachetul majoritar la OMV Petrom, cea mai mare firmă din România.

O întrebare pe care mulţi şi-o pun este de ce Austria a ajuns să aibă benzina la nivelul nostru, iar motorina mai ieftină, în condiţiile în care resursele de hidrocarburi sunt mult mai mari în România, iar 60% din producţia mondială de hidrocarburi a OMV vine de aici, nicidecum din Austria.

Într-adevăr, Petromul scoate petrol din subsolul României şi teoretic ar putea avea o flexibilitate foarte mare asupra preţului. Dar nu o poate face din mai multe considerente.

Unu: Petrom are un preţ de producţie situat sub 20 de euro pe baril, dar vinde petrolul către singura rafinărie funcţională, Petrobrazi, la preţ de cotaţie mondială, conform politicii companiei. Câştigurile uriaşe, pentru România, ale Petromului veneau din această diferenţă, căci rafinăria şi distribuţia nu sunt centre de profit.

Doi: Petrom deţine în jur de 40% din piaţa de distribuţie carburanţi din România, dar este singurul producător de ţiţei. Avantajul acesta nu şi-l poate materializa la pompă pentru că orice scădere a preţului poate fi considerată de către Consiliul Concurenţei ca o distorsiune a pieţei, cu efecte negative asupra celorlalţi jucători, Rompetrol, Lukoil, Mol, Socar, Gazprom. Doar doi dintre aceştia din urmă mai deţin rafinării, Rompetrol şi Lukoil, însă sectorul de rafinare din România, dar şi cel din Europa, funcţionează mai mult pe pierdere. Petrolul este importat de la firmele mamă, KazMunayGas din Kazahstan şi, respectiv, Lukoil Rusia.

Raportarea Petromului la cotaţiile internaţionale influenţează evoluţia preţurilor din întreaga ţară pentru că şi ceilalţi actori în piaţă urmează îndeaproape orice mişcare. În ultimele luni, avem parte de o scădere accelerată a preţurilor, pentru că barilul a coborât de la un nivel constant de 100 de dolari la sub 50 de dolari. Impactul acestor scăderi nu este pe întreg preţul de la pompă din mai multe considerente.

Am vorbit mai sus că taxarea este undeva în jur de 60% în România. Astfel că mai rămân 40%. Însă nici aici nu loveşte din plin pentru că în aceşti 40% avem costurile de producţie, cele de transport, de depozitare, profitul (dacă e cazul) etc. Asta înseamnă că schimbările de pe piaţa internaţională afectează doar o pondere scăzută din preţul la pompă. Şi nu se întâmplă imediat, ci la un interval de două-trei săptămâni de la afişarea cotaţiei, pentru că firmele au stocuri. Mai precis, dacă azi barilul este cotat cu un dolar mai puţin decât ieri, primele efecte în piaţa din România se vor vedea în două săptămâni, însă ieftinirea nu va fi de un dolar, ci mult mai mică, de ordinul câtorva cenţi. (cotidianul.ro)