Întotdeauna a existat un oarecare grad de suspiciune printre oameni. Acum, acesta s-a mai ridicat din cauza că au scăzut principialitatea şi încrederea, noţiuni de bază în relaţiile  interumane. Încrederea se bazează pe caracter care este garantul comportamentului. Specialiştii spun că, de-alungul timpului,  societatea a căpătat o notă gravă, un climat bazat pe materialism mai „feroce” decât în regimul comunist. Interesele personale au fost puse înaintea tuturor principiilor şi valorilor. Realizarea materială şi cu orice preţ prin orice mijloace a căpătat o conotaţie obsesivă. Dorinţa de înavuţire imediată a acaparat minţile tuturor. De ce? Pentru că depărtarea de Dumnezeu a adus egocentrismul şi de aceea, cei mai mulţi sunt neascultători, batjocoritori, mai iubitori de sine, de plăceri şi de bani  decât de orice înseamnă sfânt şi valoare. Dacă înainte era mai multă solidaritate şi întrajutorare, acum cei mai mulţi nu se gândesc la altceva, decât să se compare cu alţii şi să-şi hrănească orgoliul, uitându-se cu superioritate şi bucurându-se de răul altora. Interese? Da. Asta le-a fost singura ţintă. De a se satisface pe sine. Nimic mai mult. Şi asta ar fi cum ar fi. Am întâlnit persoane foarte realizate, atât financiar cât şi din punct de vedere al carierei şi după ce că au mai mult decât le trebuie, sunt ignorante şi mereu au interese obscure de a controla, a subordona ori a-şi impune propriile valori şi desfrâul. Cu ce interes? „Cu cel al diavolului căruia le slujesc cu ardoare şi pasiune legaţi de funiile răutăţii şi a lipsei de caracter. De Dumnezeu nu se tem, de oameni nu le este ruşine. Dar… asta nu înseamnă că nu vor fi aspru pedepsiţi pentru faptele pe care le fac”, spun cetăţenii.  Sociologii sunt de părere că, unii sunt chiar „buieci”, făcând trimitere la vorba din popor: „Câinele turbă de prea mult bine” , iar gândirea infracţională este contagioasă şi poate aduce dezastre în societate. Răsturnarea de valori s-a făcut treptat şi uneori chiar fără nicio problemă, doar punând la îndoială educaţia părinţilor ori cea biblică, privind respectarea principiilor sănătoase de viaţă. În marea dorinţă de a răsturna „cultul personalităţii” cuiva, se ajunge la extrema de a anula modele şi a denigra o persoană sau alta. Şi asta în toate domeniile, atât la micro cât şi la macro. Interese? Da. De a se remarca ori de a scoate aşa numita „noutate” pe piaţa informaţiei. Indiferent, dacă aduce ori nu speranţa şi adevărul la suprafaţă. Se că „interesul poartă fesul”, ori … că „scopul scuză mijloacele” şi nu sunt tocmai cele mai bune moduri de a gândi. Se întâmplă să descoperim aceste căi la unii şi ne simţim dezamăgiţi. Şi pe drept!  De aceea, oamenii se gândesc imediat ce urmăreşte cineva când se oferă să fie amabil ori să te ajute. Tot mai rar întâlneşti persoane care se poartă frumos şi dau dovadă de bună credinţă fără să ţintească vreun câştig.

Mulţi cetăţeni susţin că necazurile şi nevoile, lipsa locurilor de muncă au generat această răsturnare de valori şi că tinerii sunt hărţuiţi şi renunţă la principii pentru a se putea „adapta” la aceste vremuri. „Adapta”? Binele nu poate accepta răul pentru a se „adapta”. Interesul celui rău este de a corupe oamenii pentru a-i face egoişti şi neprincipiali. Se spune că exagerezi dacă susţii că trebuie să cauţi să faci binele şi să-ţi păstrezi conştiinţa curată. Dacă există aşa ceva. Vorbesc de inşi care au conştiinţă. Nu de cei care nu au nici legi şi nici Dumnezeu. Şi din păcate, sunt destui chiar printre cei care promovează valorile morale. Dar nu le aplică. Interese? Da! Doar interese proprii. Să se realizeze, să aibă poziţie socială, bani şi să poată face ce vor, fără nicio îngrădire. De aceea, răul ia forme tot mai agreabile, iar „diavolul se îmbracă în înger de lumină”. De ce să fii atât de cinstit? De ce să fii tu exemplu înainte de a sfătui? Pentru că aşa e drept! Altminteri nu eşti decât un fariseu şi un duplicit!

Pentru a avea interese legitime care să fie demne de atins şi să existe mijloace adecvate de luptă pentru atingerea lor, am observat că, în primul rând, trebuie să ne debarasăm de sinele nostru  şi să ne întoarcem la Dumnezeu. El e îndrituit să ne înveţe să fim cu adevărat nobili, să avem un caracter puternic, valori care să ne onoreze şi nu în ultimul rând priorităţile din viaţă. Fără principii, societatea nu ar mai fi umană. Şi pentru ca să avem un stat de drept, trebuie să respectăm personalitatea umană a fiecărui membru. Dumnezeu nu condamnă omul bogat, ci sistemul lui de valori. În general, cei înstăriţi uită de Dumnezeu şi de iubirea aproapelui. Ce frumos ar fi ca oamenii bogaţi să încerce să se gândească şi la binele celorlalţi! Ce bine ar fi ca politicienii să îşi intre cu adevărat în rolurile pentru care au fost aleşi şi să pună ca prioritate interesele naţiunii noastre! Nu-i aşa că am trăi într-un altfel de climat dacă am pune umăr la umăr, idee la idee şi am realiza un deziderat sublim: binele întregului popor? Cine nu ar dori să îi fie apărate interesele şi să trăiască într-un mediu onest şi de bună credinţă? Cui profită că suntem egoişti şi distraşi de la lucrurile importante prin  bulversarea priorităţilor? Sunt întrebări cărora ar trebui să-şi răspundă politicienii şi să se pună la masa tratativelor pentru a scoate ţara din „tranziţia postdecembristă” sau cea a „crizei economice” fără de sfârşit. Poate că le e ruşine să îngenuncheze în locuinţele lor şi să ceară de la Dumnezeu putere să conducă poporul. Cu siguranţă că ar primi înţelepciune! Doamne, ajută-ne, să avem interesele binecuvântate ale lui Dumnezeu, mântuirea de păcate şi fericirea rasei umane!

Marina Glodici, Cluj Napoca, 29 iulie 2015