În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor? Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. (Matei 18, 1-11)
Fragmentul evanghelic de astăzi se încheie cu o frază rostită de Domnul Iisus Hristos: „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”.
Descoperim aici esenţa activităţii Fiului lui Dumnezeu: El a venit în această lume pentru a căuta fiecare suflet împovărat de păcate. El ne caută pentru ca noi să-L putem găsi! Mântuitorul prin învăţăturile Sale ne oferă un etalon, un ideal şi un scop în această viaţă, dar şi o finalitate înveşnicită a vieţii.
Descoperirea Mântuitorului implică din partea noastră un efort duhovnicesc susţinut. Unii obosesc înainte de a porni pe acest drum, alţii sunt indiferenţi la frumuseţea vieţii creştine; nu lipsesc nici cei care ignoră orice semn din partea lui Dumnezeu.
Mulţi se numesc creştini, însă nu au citit un rând din Sfânta Scriptură şi nu au rostit niciodată o rugăciune! Se complac în mrejele ispititoare ale unei vieţi fără orizont duhovnicesc. Şi pe aceştia Domnul Hristos îi caută pentru a le oferi lumina Învierii şi pacea Sa divină. (Pr. Dumitru Păduraru)
