Nu cred că există cineva în lumea aceasta care să nu-şi dorească să aibă suces în viaţă. Pentru o categorie de persoane acesta înseamnă mulţi bani şi o poziţie socială care să nu îi confere doar  protecţie, ci şi multă „putere” sau o influenţă care să-i asigure un  spectru larg de posibilităţi de a-şi satisface dorinţele. În acest sens, unii îşi pun toate diligenţele pentru a avea un câştig îndestulător care să-i asigure un trai decent şi chiar  un „gram” de lux, dacă se poate.  Îşi fac planuri şi încearcă să le atingă. Dar, oare, „scopul scuză mijloacele?”. Niciodată. Drumul drept, pe lângă faptul că e mai scurt, e şi mai sigur şi mai odihnitor. Pentru că abia atunci, te poţi bucura cu adevărat de rodul muncii şi poţi avea bucuria muncii împlinite. După cum bine ştim şi potrivit Dicţionarului explicativ,   interesul reprezintă „o  preocupare de a obţine un avantaj, un câştig, ori rîvnă depusă într-o activitate pentru satisfacerea unor nevoi”.  Aşadar, fiecare are interesele lui.  Oare e un lucru rău să ai interese şi să le aperi? Nu! Legile statului încurajează cetăţenii să-şi apere interesele  în cazul în care le  sunt  lezate drepturile şi libertăţile. Interesele sunt: ale persoanelor fizice şi juridice, familiale, şi statale. Problema este dacă aceste interese sunt legitime sau nu. Şi al doilea aspect ale acestora ar fi modalităţile alese de a le atinge.

Asistăm de mai mulţi ani la o adevărată „competiţie” în ceea ce priveşte „preluarea puterii” şi „anularea opoziţiei” şi niciodată  nu au înţeles cetăţenii, cine reprezintă „puterea” şi „opoziţia” şi de ce aleşii sunt mereu în luptă, atâta timp cât au în primul rând marea misiune de  a apăra interesele statului şi ale poporului. De a fi in slujba poporului.  Sunt mari preocupări de a ajunge la „putere” un partid sau altul. De aceea, se întâmplă tot mai rar ca politicienii să se respecte unul pe altul şi să se aprecieze la justa valoare, indiferent de culoarea politică şi astfel să se aşeze la masă pentru a purta discuţii în găsirea soluţiilor adecvate pentru a putea progresa economic şi a ne bucura de bunăstare toţi din ţară şi nu numai un grup de oameni.  Dar, oare, interesele de partid pot fi puse înaintea celor de stat? Care să fie motivul lipsei de comunicare şi amânării progresului? Da! Egoismul, dorinţa de parvenire şi lipsa dragostei interumane, respectul faţă de valorile incontestabile ale ţării noastre. Se ignoră cea mai mare comoară pe care o are poporul nostru: resursa umană. Avem specialişti buni, oameni bine formaţi, dar nu sunt apreciaţi ca atare. De ce? E vremea „ciocoilor moderni”? Probabil, spun unii. E mai uşor să dai „circ fără bani” poporului şi să distragi atenţia de la lucrurile importante. În loc să informezi corect şi să educi. Îmi amintesc de o discuţie de la un seminar din facultate. Profesorul ne explica, la un moment dat, că în conducere trebuie să fii obiectiv şi să apreciezi oamenii după comtepenţa profesională. Simpatic sau nu, dacă cineva e bun profesionist, trebuie lăsat să dea ce are mai bun. Doar echipa formată după criterii juste va fi de performanţă. Sunt mereu „opoziţii”, „lupte de partide”, antipatii, invidii, orgolii,  ce bruiază comunicarea dintre oameni şi pun pe plan secund scopul pentru care au fost investiţi de electorat. De aceea, rezolvarea problemelor se amână şi asistăm la un întreg vacarm plin de frământări şi de atacuri  la persoană, lucruri care nu s-ar întâmpla dacă oamenii „ar mai încăpea unul de altul şi ar face posibil un dialog sincer. Puterea corupe. Mulţi uită de unde au plecat ”, spun cetăţenii.

Interese! Interese! Cui profită că batem pasul pe loc? Dar că poporul român care şi-a căpătat independenţa şi trăieşte într-o ţară frumoasă şi plină de posibilităţi, trebuie să o părăsească pentru a  supravieţui financiar? Dar că la urma urmei, se destramă familii şi este afectat astfel climatul general al societăţii? Cine are de câştigat în urma amânărilor şi refuzurilor de colaborare dintre români? Teoria, ca teoria! Practica ne omoară! Avem doctrine politice bune, dar nu produc consecinţe. Singura consecinţă o are ce anume se face concret pentru ţară. Şi asta indiferent de partid!

Din păcate, superficialitatea este amprenta tot mai vizibilă asupra timpului nostru şi oamenii sunt mai interesaţi de sinele plin de egoism să şi-l satisfacă decât de contextul social şi profesional în care trebuie să îşi materializeze contribuţia pentru atingerea interesului general al societăţii şi al poporului din care fac parte. Şi asta atât la macro cât şi la micro. Chiar pe plan personal, în relaţiile sociale dintre cetăţeni, se pot recunoaşte relaţii bazate, strict, pe interese matrimoniale, financiare, politice şi toate în jurul atingerii dorinţelor proprii. Nimic din convingeri ori legat de dragostea adevărată (agape) fără condiţii, care se naşte doar în suflete golite de sine. Remediul? Nu ne poate salva decât întoarcerea la Dumnezeu şi la valorile adevărate de la care s-a făcut un rabat regretabil. Atunci vom şti exact ce trebuie să facem pentru ca să fim „iarăşi ce-am fost şi încă şi mai mult” cum spun istoricii. Să ne facem conştiincios datoria de oameni   şi să o facem voluntar, adică din devotament, nu doar forţaţi de împrejurări sau din interese mai mult sau mai puţin vădite. Adică, să fim buni, sensibili, iubitori de oameni, de ştiinţă şi de adevăr şi vom lua decizii corecte care să aducă cu ele şi atingerea tuturor dezideratelor atât personale cât şi generale. „Fiecare decizie are cu sine propriile ei amânări şi zilele se pierd, lamentându-ne mereu, privind zilele pierdute. Ce poţi face sau ce crezi că poţi face, începe să faci. Căci hotărârea are în ea putere şi geniu”. Iată, ce spunea Johann Wolfgang von Goethe. Ce bine ar fi să începem chiar de azi, cu hotărâre, să facem ceva şi pentru binele tuturor!

Marina Glodici, Cluj Napoca, 12 iulie 2015