O altă pildă le-a pus înainte, zicând: Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa, şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui. Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic, ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: „Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii”. După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. (Matei 13, 31-36)
***
Astăzi Domnul Iisus Hristos, vorbind despre grăuntele de muştar şi despre aluatul pus la dospit, ne îndreaptă privirile spre creştere, maturizare şi rodire. Deşi muştarul are grăuntele mic, când ajunge la maturitate se face un arbust viguros. La fel şi aluatul: cu puţină plămadă sau cu puţină drojdie fermentează o cantitate mare de făină, devenind aluat şi mai apoi, prin coacere, pâine.
Cei credincioşi se pot regăsi în cuvintele de mai sus. Cu un gând bun, cu o vorbă bună, cu o faptă bună, te poţi înălţa şi poţi schimba ceea ce părea de neschimbat. Rugăciune lângă rugăciune pot muta şi munţii din loc.
Faptele noastre sunt concretizarea credinţei noastre. Oare nu ne mirăm când vedem că un mic grup format din cei doisprezece Ucenici ai Mântuitorului a schimbat prin misiunea lor faţa lumii întregi?
Domnul Hristos nu are nevoie de arme şi de armate pentru a cuceri lumea. El doar sădeşte o mică sămânţă în inima ta. Din ea va creşte pomul crucii, iar pe ramuri vor apărea roadele învierii.
(Pr. Dumitru Păduraru)