La 25 martie, lumea creștină prăznuieşte sărbătoarea Bunei Vestiri, când îngerul Gavriil venind la Fecioara Maria îi spune că „va lua în pântece” şi „că va naşte Fiu”. Este sărbătoarea anuală cu dată fixă ce reflectă atât întruparea Fiului lui Dumnezeu, dar şi cinstea deosebită de care s-a bucurat Fecioara Maria de a-L naşte după trup pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. .

Vizita îngerului sau naraţiunea biblică a evenimentului

Despre Buna Vestire (denumită popular şi prin termenul de origine slavonă  Blagovestenia) Sf. Scriptură ne relatează extrem de succint în următoarele versete: „Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate sa fie aceasta?  Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea” (Luca 1:26-38).

S-a aflat o Fecioară mai curată decât toată curăţia…

Cine s-a putut învrednici de acest mare dar, de a fi mama Dumnezeului Celui Viu? Cu siguranţă Maria, fecioara din Nazaret, care deşi logodită cu Iosif şi cu toate că va naşte Fiu, va rămâne veşnică Fecioară. Prin accepţiunea „Fie mie după cuvântul tău”, Fecioara Maria acceptă aşadar să slujească tainei mântuirii noastre, iar prin cuvintele îngerului: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”, se descoperă cinstea de care s-a învrednicit Fecioara Maria, căci nicăieri nu „s-a aflat o Fecioară mai curată decât toată curăţia, mai fără de prihană decât toată zidirea cea gândită, mai sfântă decât toată sfinţenia, [decât] Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară Maria, odrasla rădăcinii celei sterpe a Sfinţilor şi drepţilor, dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, rodul rugăciunilor şi al postirilor părinteşti, fiica cea împărătească şi arhierească.

Şi s-a aflat la loc sfânt în templul lui Solomon aceea care avea să fie biserică însufleţită a lui Dumnezeu, Fecioara, care avea să nască pe Cuvântul cel mai sfânt decât sfinţii, s-a aflat în altarul templului ce se numea Sfânta Sfintelor, pentru că acolo a căutat Domnul din înălţimea slavei împărăţiei Sale, spre smerenia roabei Sale. Şi a ales-o pe cea mai înainte aleasă din toate neamurile; a ales-o ca Maică a Cuvântului Său Cel mai înainte de veci, pentru a Cărui întrupare dintru dânsa, încă mai înainte de buna vestirea îngerului, cu taină a înştiinţat-o pe ea, precum adeverim despre aceasta prin istoriile vrednice de credinţă ale sfinţilor”.

Instituirea sărbătorii

Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în manuscrisele liturgice, dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia şi Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit la 18 decembrie.

Părintele profesor Ene Branişte susţine că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al II-lea (681-683 dHr.), la început ca o sărbătoare locală şi cu denumirea de sărbătoarea aşteptării Naşterii Domnului; dar variaţia datei ei a durat în Apus până în sec. XI-lea, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică de atunci. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Naşterii Domnului (6 ianuarie).

În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Naşterea Domnului a început să fie sărbătorita peste tot la 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. al V-lea. Numirea de Buna Vestire s-a generalizat definitiv în secolul al VII-lea în Răsărit, deşi sărbătoarea în sine este cu mult mai veche, cel puţin din secolul al IV-lea.

Pentru a se da mai multă strălucire acestei sărbători, după secolul al VI-lea serviciul divin s-a îmbogăţit cu multe imnuri, în care se vorbeşte despre întruparea Fiului lui Dumnezeu şi mărirea Maicii celei preasfinte. Căzând tot timpul în perioada Postului Mare, Biserica dezleagă astăzi la vin, untdelemn şi la peşte.

„Bucură-te, Mireasă nenuntită…”

Nici imnografia creştină nu a uitat să reflecte acest minunat eveniment al venirii îngerului Gavriil şi al bunei sale veşti aduse Fecioarei din Nazaret. Iată cum descrie această realitate prin vers şi rugăciune, Sf. imnograf Roman Melodul: „Cu Gavriil, arhanghelul/ veniţi şi împreună să alergăm/către Fecioara Maria/şi acesteia să ne închinăm/ca celeia ce este Maica şi hrănitoarea vieţii noastre. Că nu doar căpeteniei de oşti se cade să se închine împărătesei/ci şi celor smeriţi le e îngăduit s-o vadă şi să îi grăiască. Pe care, ca pe o Maică a lui Dumnezeu/neamurile toate o fericesc strigând: Bucură-te neîntinată/Bucură-te, fiică de Dumnezeu chemată!/Bucură-te curată/Bucură-te, cea dulce şi bună/Bucură-te bucuria ochilor!/Bucură-te, Cea fără de sămânţă!/Bucură-te nestricată!/Bucură-te, Maică fără de bărbat!/Bucură-te, Mireasă nenunțită”.

Tradiții și obiceiuri

Ortodocşii şi catolicii sărbătoresc miercuri Buna Vestire, zi în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte un fiu, pe Isus Hristos, la această dată biserica acordând dezlegare la peşte, prima din Postul Paştelui.
În tradiţia populară, sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de Ziua Cucului, pentru că se spune că la Buna Vestire se dezleagă limba cucului, el începând din nou să cânte. Conform credinţelor populare, el cântă până la Sânziene (24 iunie) sau până la Sânpetru (29 iunie), când, înecându-se cu orez, ar amuţi şi s-ar transforma în uliu.

El ar rămâne în această ipostază până la primăvara următoare. Cântecul cucului de la Buna Vestire are însă o dublă semnificaţie: vesteşte revenirea la forma lui firească şi anunţă sosirea primăverii.
*În calendarul popular, Buna Vestire este cunoscută drept Ziua Cucului. Și asta pentru că se crede că acum cântă cucul pentru prima dată în an, vestind venirea primăverii.
Totuși, lumea se teme de acest moment, căci nu e de bine dacă-ţi cântă cucul în spate. Se spune că cel ce aude cucul cântându-i în spate, de dimineaţă, pe stomacul gol, va muri exact peste atâţia ani de câte ori i-a cântat cucul.
*Pentru că acordă respectul cuvenit atât marii sărbători religioase, cât și tradiţiilor și superstiţiilor legate de această zi, oamenii ţin cont de faptul că e un mare păcat să muncească la Blagoveștenie. Ba chiar se zice că dacă din porumbul măcinat de Buna Vestire s-ar face mămăligă şi s-ar da peştilor din iaz, peştii ar muri.
*Printre datinile care se mai păstrează este și aceea de a avea bani, în special monede, în buzunare, de Blagoveștenie.
*Nu se iese din casă cu stomacul gol și nu trebuie să se simtă senzaţia de foame. Orice cântec al cucului trebuie plătit, ca să aducă noroc, sănătate și belșug.
*O altă credință foarte răspândită spune că dacă în această zi ouă vreo găină, gâscă sau rață, atunci ouăle nu sunt bune de pus sub cloșcă, pentru că vor ieși pui bolnavi. Tot în această zi se scot afară stupii care nu s-au scos în ziua de Alexii și se scot afară vitele de prin grajduri și se lasă la soare, ca să fie sănătoase tot anul.
*Începând cu Buna Vestire, femeile din Banat se duc în pădure ți aduc lemne pe care le păstrează apoi pentru Joia cea Mare.
*În Bucovina şi în multe zone din Muntenia, femeile se scoală dis-de-dimineaţă, fac focul în ogradă şi pun în faţa uşii pâine, sare şi apă. Pe la prânz, pâinea şi sarea se dau de pomană unui sărac, acest gest aducând spor şi sănătate în gospodărie. În schimb, apa se lasă în continuare la uşă, în vas, pentru ca îngerii să-şi potolească setea.
*În Transilvania, se mai păstrează un obicei străvechi. De seara, se pregătesc câteva obiecte rituale: o oală cu jar, tămâie şi clopoţei. Cel care se scoală primul în acea familie iese din casă, pune tămâie peste jar şi înconjoară clădirea de trei ori; apoi, afumă vitele şi pomii, făcând zgomot cu clopoţeii. Se spune că astfel se alungă energiile negative şi bolile din gospodărie.
*Sărbătoarea Bunei Vestiri trebuie petrecută în bună înţelegere cu cei din jurul nostru. Cine se ceartă pe 25 martie va avea necazuri tot anul. De Buna Vestire, apicultorii scot stupii afară, dar şi vitele din grajduri şi le lasă să stea la soare, fără să poarte jug, pentru ca ele să fie sănătoase tot anul.
*De Blagoveştenie este dezlegare la peşte. Este bine să mâncăm peşte, pentru a fi sprinteni şi sănătoşi… ca peştele.