Judith Suman poate fi socotită un exemplu pentru toţi cei care decid că este mai ușor să renunţe decât să rămână și să lupte pentru un ideal sau un vis. Deși s-a născut sub auspicii nu tocmai favorabile pentru ea, Jutka, așa cum o alintă toţi cei care o cunosc, demonstrează în fiecare zi că se poate, că limitele sunt doar obiective care trebuie depășite.
În ciuda faptului că este imobilizată într-un scaun cu rotile, duce o viaţă normală și chiar îi ajută pe cei aflaţi în situaţia ei.
Ești imobilizată într-un scaun cu rotile. Cât de greu este?
Mă numesc Suman Judita-Eva și m-am născut în anul 1960, în Baia Mare. Din păcate, sunt o persoană cu o dizabilitate locomotorie, diagnosticul meu fiind tetrapareză spastică cu sindrom extrapiramidal. Dar așa cum sunt, am reușit, spre satisfacţia mea, să termin în 2009 Facultatea de Știinţe Umaniste, Politice și Administrative secţia Comunicări sociale și Relaţii publice din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiș” Arad, filiala Baia Mare, și am luat examenul de licenţă din Arad cu nota 10. Sunt o luptătoare și am luptat din primele clipe ale vieţii mele. Deja atunci au început chinurile pentru mine și totodată îngrijorarea părinţilor mei: dacă rămân în viaţă sau nu, din cauza faptului că am fost hrănită prin nas cu o sondă, fiindcă nu puteam să înghit. În spital de nenumărate ori au crezut că am murit, dar, prin dragostea pentru viaţă (oare a meritat?), am revenit de fiecare dată, spre bucuria părinţilor mei. Deci pot afirma că am fost, sunt și voi fi o luptătoare până când mă vor ține puterile. Este foarte grea viaţa mea, pentru că mi-aș dori să-mi îndeplinesc multe din visurile mele, dar este greu uneori să ies pe stradă, fiindcă oamenii încă nu și-au schimbat în totalitate mentalitatea faţă de noi.
De ce ai ales să fii altfel?
Nu eu am ales, ci soarta m-a ales pe mine, poate că îmi rezervă ceva pentru viitorul meu. Aș dori să fiu un exemplu de urmat, atât de persoanele cu dizabilităţi, cât și de cetăţenii acestui frumos oraș, Baia Mare.
De unde ai puterea să faci atâtea?
Această putere o am de la Dumnezeu, de la părinţii mei, care mă veghează din ceruri, din păcate ei nu mai trăiesc, dar datorită lor am ajuns unde am ajuns! Primesc putere de la oamenii care mă înconjoară și mă încurajează.
Dacă ai avea o baghetă magică pentru o zi, ce ai schimba?
Aș schimba mentalitatea oamenilor faţă de noi, aș face ca toate bordurile să dispară, sa avem acces peste tot, aici mă refer la rampe, toată lumea să respecte legea, indiferent de poziţia socială, aș face să domine respectul față de noi înșine și evident față de cei din jurul nostru, indiferent de vârstă, naţionalitate. Aș lucra la proiecte economice, culturale, aici mă refer la dorința ca Baia Mare să devină Capitala Culturală Europeană în 2021, și aș pregăti oameni competenţi în acest domeniu.
Ai fost consilierul lui Cătălin Cherecheș când acesta era deputat în Parlamentul României. Cum a fost această experienţă?
A fost cea mai fericită perioadă din viaţa mea, am învăţat multe lucruri, am interacţionat cu cetăţenii care au pășit în cabinetul parlamentar al lui Cătălin Cherecheș. Într-un singur cuvânt, m-am simţit utilă și am dovedit că și în scaun cu rotile dacă vrei să faci ceva cu suflet poți!
Cum te priveau colegii de facultate?
Cum mă consider o fire foarte sociabilă, am preluat iniţiativa în cadrul grupului de la facultate, băieţii mă ajutau cu urcatul și coborâtul scărilor, iar fetele îmi dădeau cu drag notiţele lor. Cum eu am avut mai mult timp, îi ajutam pe ei cu notiţele mele din cărţile din care studiam. Pot să spun că datorită celor 7 ani de acasă și a capacităţilor mele intelectuale am fost privită ca un „om normal”.
Ce ai schimba pentru cei care sunt imobilizaţi?
Dacă aș fi o zână bună i-aș face să fie sănătoși, dar dacă acest lucru nu se poate aș face în așa fel încât să se bucure și ei de o viaţă mai bună, mai fericită. Aș face demersuri ca asistenții personali (și în cazul părinţilor) să beneficieze de concedii, iar în timpul acesta cei imobilizaţi să beneficieze din oficiu de un alt asistent personal de încredere acasă sau în timpul concediului „persoana cu nevoi specială” să fie instituţionalizată, vorbesc din proprie experienţă. Asistenta mea personală nu a avut concediu de 4 ani, fiindcă nu are cu cine să mă lase. Legat de transport aș rezolva un taxi special pentru ei, pentru a ajunge mult mai ușor la evenimente socio-cultural-sportive sau conferinţe, simpozioane.
Ce ţi-ai dori să faci și nu ai reușit încă?
Încă nu am reușit îndeajuns să mă fac auzită în societatea noastră, cu problemele (care sunt destule) și cu micile noastre bucurii, care pentru alții sunt firești, iar pentru noi sunt ieșite din comun. Eu aș dori ca o persoană cu dizabilitate să fie prezentă în Consiliul Local din Baia Mare, o persoană care cunoaște cu adevărat problemele acestor oameni. Mă refer la toate categoriile de oameni cu dizabilități (locomotor, psihic, nevăzător, surdo-mut).
Unde te vezi peste cinci ani?
Peste cinci ani mă văd în orașul meu natal, Baia Mare, lucrând la Capitala Culturală Europeană 2021, care să aibă un ecou pe plan european și mondial cu un feedback cât mai bun. Sau să văd că s-a mișcat ceva în Baia Mare privind persoanele cu „nevoi speciale”.
Cât de greu a fost pentru tine să faci tot ce ai făcut?
A fost foarte greu, datorită bolii mele, dar cu voinţă, cu sprijin și mai ales datorită faptului că sunt că sunt căpoasă. Ce îmi propun și realizez. Astfel mi-am demonstrat mie însămi și societăţii că dacă vrei cu suflet poţi și în scaun cu rotile.
Acum lucrezi, dar alţii nu au această posibilitate. Crezi că băimărenii au prejudecăţi?
Lucrez ca voluntară, îmi place ceea ce fac și mai ales să particip la evenimentele socio-culturale, la diverse simpozioane, consfătuiri, pe diferite teme. La început băimărenii au prejudecăţi, însă doar până încep să vorbesc și mă ascultă. Atunci se schimbă, fiindcă nu se așteaptă ca o persoană în scaun cu rotile să vorbească așa… Și în viziunea lor se schimbă câte ceva. Dacă te văd cu zâmbetul pe buze și cu o ţinută adecvată, acest lucru contează enorm. Să vadă că nu ești lăsată în voia sorţii!
Ana Pop
