Naiba m-a pus aseară să butonez televizorul. Nu mă puteam uita la „Schimb de mame” și să mă culc bine mersi cu ideea aceea octogeneră gen „maică, sănătos să fii, că asta e cel mai important, restul nu contează”. Ba contează maică, contează!

Maltratând telecomanda, parcă într-un fel de răzbunare a ei, m-a dus pe TVR1. Sincer postul ăsta nu prea mai are ce să arate, de mult, în afară de vreo două emisiuni și pe Pătraru, dar de data asta mie mi-a arătat viitorul. La naiba, era de fapt normalitatea, dar, raportată la sistemul de valori și la realitatea din Satu Mare, părea ceva extraordinar. Știam că vecinii noștri băimăreni organizează în acest an Eurovizionul, dar după ce ai trăit aproape 30 de ani în Satu Mare și la orice eveniment public ai inhalat un gât sănătos de fum de mici și ai luat două coate de la bronzații care sunt majoritari la aceste evenimente, nu aș fi crezut că e chiar atât de abisală distanța de viziune și organizare dintre noi.

Ne bat băimărenii cam la tot ce se poate, de la spații verzi la modernizarea orașului, calitatea drumurilor, prețul pieței imobiliare, promovare…aproape la tot. O avem și noi pe aia a noastră, spusă de toți pensionarii printre dinții rămași în gură: „ Nu mergeți neică la Baia Mare, că acolo e poluat aerul”. Revenind la Eurovizion, ne-au bătut la bun gust, organizare, viziune și disciplină, la fundul gol, de ne-au ieșit beșici. Prima dată când am dat cu ochii de cadrele filmate acolo, de decor, de eleganță, de monitoarele mari din spatele scenei, am crezut că iar difuzează TVR1 ceva concert de-al lui Andre Rieu, din lipsă de program. Până am auzit vorbindu-se românește, iar asta m-a făcut să mai acord câteva minute programului.

Am trăit aproape 30 de ani în Satu Mare, cu scurte perioade de evadare din oraș, cât să îmi dau seama că există și alte orașe în jurul nostru. Dar nu am lipsit niciodată de la Zilele Orașului, cel puțin nu în ultimii 4-5-7 ani. După atâta bâlci, harababură, nume de politicieni auzite pe scenă ca preludiu la fiecare recital al artiștilor, agitație a politicienilor aburinzi pe lângă șcenă, când am văzut ce au făcut ăștia la Eurovizion, n-am știut dacă să îmi fie rușine în numele celor care ne vând iluzii pe pâine la sărbătorile noastre, sau să plâng pentru că în anii 60 când s-au rupt cele două județe bunicii mei nu mi-au mutat părinții „în vecini”. Și nu doar asta e problema, dar mă gândesc că în curând și eu voi avea copii și nu știu dacă sunt dispus să îi las să crească cu un handicap de civilizație atât de profund.

Și nu e vorba doar de Eurovizion ca eveniment, e vorba de viziune, e vorba de perspective la care ăia se pot gândi și ăștia nu, e vorba că au știut să facă dintr-o cândva cântare a României o chestiune cu iz economic prolifică pentru oraș. Da, nu săriți ca mușcați de cur de un câine maidanez, e adevărat că există deja un concept Eurovizion și aăa vin cu echipa și cu tot, dar băimărenii au știut să îi facă să meargă la ei. Urmăriți puțin facebook-ul să vedeți câți prieteni de-ai voștri au fost la Baia Mare la Eurovizion. Aaa, ce ziceți acum? Cei care au mers nu au primit bani pentru asta, ci au cheltuit, și nu puțini. Și cel mai probabil când au ieșit din SALA SPORTURILOR ( e o sală polivalentă, greu de înțeles termenul pentru sătmăreni, pentru că noi nu avem), precis nu au avut un regret pentru că au dat o căruță de bani pentru o duminică în vecini. Oare câți de-ai lor vin la Ziua Orașului sau Ziua Județului? În afară de autorități, că alea vin să se ghiftuiască aici și ale noastre merg la fel acolo pentru că le e lene nevestelor lor să gătească și de restaurantele „de casă” s-au săturat.

Ca să ajungem măcar la nivelul celor din Baia Mare ( nici nu vreau sa ma gândesc la Cluj – Electric Castle, Jazz in the park…) cred că ar trebui prima dată să dispărem toți până la ultimul, să nu mai existe locuitori în județul acesta, să fim lăsați să devenim îngrășământ în acest pământ sec de valoare al județului și mai apoi să se nască doar alții, o generație care să nu fie atinsă de eclipsa gândirii și viziunii asupra conducerii unei comunități. Și când i-am mai auzit pe Frații Petreuș cântând „Maramureș plai cu flori” mi-a venit să-mi bag picioru` în toată promovarea turistică a județului Satu Mare prin Tel Aviv și Viena. Ne-au bătut și la asta…

Sursa: obiectivsm.ro