Fondator al Festivalului Atelier, Radu Macrinici s-a întors în Baia Mare. Dorul de acest oraș, prieteni, dar și de teatru l-a împins pe marele dramaturg să revină în orașul de pe malul Săsarului. Odată ajuns a făcut ce știe el mai bine să facă, și anume teatru. A devenit managerul Teatrului Municipal Baia Mare și deja a adus pe scena băimăreană câteva piese care au stârnit chiar și curiozitate publicului tânăr.
Imediat după ce a revenit în Baia Mare, Radu Macrinici s-a implicat în proiectul prin care Baia Mare dorește să devină Capitală Europeană a Culturii în 2021. Din prisma unui om de cultură, la întrebarea ce șanse are municipiul să primească titlul european, cunoscutul dramaturg este sigur că Baia Mare va fi nominalizată ca și Capitală Europeană a Culturii dacă își valorifică fiecare atu. Iar pentru că Teatrul Municipal Baia Mare a devenit un partener al Municipiului în această competiție europeană, Radu Macrinici va readuce categoric acest eveniment acasă, acest festival putând deveni un plus major pentru ca Baia Mare să fie declarată câștigătoare în această luptă.
Radu Macrinici a trecut de curând examenul pentru obținerea postului de manager al Teatrului Municipal Baia Mare. Într-un interviu, cunoscutul dramaturg a acceptat să ne vorbească atât despre planurile sale de viitor privind instituția culturală pe care o reprezintă, cât și despre șansele majore pe care Baia Mare le are pentru a deveni Capitală Europeană a Culturii.
Cine a fost în adolescență Radu Macrinici și de unde pasiunea pentru teatru?
Cred că în adolescență tot eu eram. Se spune că oamenii se schimbă greu: cum ai fost la douăzeci așa ești și la nouăzeci. Desigur, dacă-i mai apuci. După locul nașterii sunt sighișorean, dar rădăcinile se duc până-n Basarabia și nordul Transilvaniei. Bunicul dinspre tată era profesor de română, iar cel dinspre mamă preot greco-catolic. Amândouă bunicile au fost învățătoare. Cât despre Sighișoara, ce-aș putea să spun? O frumusețe de oraș, cu oameni care nu prea știu să-l prețuiască. Am înființat și acolo un teatru într-un turn din cetatea medievală, dar care n-a rezistat decât un an. Festivalul berii medievale era mai important pentru edilii orașului decât susținerea unei instituții de cultură. Și cum nimeni nu-i profet în țara lui, am plecat spre alte țărmuri mai primitoare. Dacă mă întrebați despre pasiunea pentru teatru, ea a venit târziu, atunci când m-am apucat de scris piese. Dar nu pot uita că primul actor pe care l-am văzut pe o scenă a fost Ion Săsăran. Eu eram elev la Sighișoara, iar dânsul era actor la Teatrul Național Târgu Mureș. Țin minte că ne-au dus cu școala la teatru, la sala Casei de Cultură, și acolo am văzut Năpasta de Caragiale, cu Ion Săsăran în rolul principal. Ne-am reîntânit în Baia Mare, de data asta colegi la același teatru, după 25 de ani. De-ale vieții.
Care sunt cele mai importante proiecte în care ați fost implicat și care a fost cel care a fost cel mai aproape de sufletul dumneavoastră?
Proiecte au fost multe, iar din cele inițiate de mine aș aminti trei festivaluri de teatru, tabere de creație în aer liber pentru studenții academiilor de teatru, renașterea teatrelor din Sfântu Gheorghe și Baia Mare, cursuri de scriere creativă pentru studenții masteranzi ai Universității din Brașov, coordonarea de workshop-uri, colocvii internaționale. Și cred c-ar mai fi câteva, dar nu mi le amintesc acum. Oricum, cel mai important proiect pe care l-am inițiat în teatru a fost Festivalul Atelier, cel mai vechi festival internațional de teatru din România, început în anul 1992 la Sfântu Gheorghe, continuat la Sighișoara, Baia Mare și Satu Mare, relocat la Sfântu Gheorghe și, în cele din urmă, începând cu anul acesta, readus în Baia Mare, de unde sper să nu mai plece niciodată.
Ce sfaturi le-ați da tinerilor din ziua de astăzi care doresc să îmbrățișeze meseria de actor?
Să vadă mult teatru, să citească marea dramaturgie a lumii, de la greci și până la contemporani, să fie atenți la tot ce se-ntâmplă în jurul lor, să afle din vreme că actoria e o meserie grea și solicitantă, să aibă grijă de corpul lor, dar și de suflet, să-și iubească publicul și să știe că acesta e marele lor judecător, să nu fie singuri, nici în viață și nici pe scenă. Dacă aș fi și eu actor, le-aș da mai multe sfaturi, dar, cum nu sunt, mă opresc aici.
Ce anume v-a determinat să vă întoarceți în Baia Mare?
Mi-a fost pur și simplu dor. De oraș, de teatru, de prieteni, de publicul care venea la Festivalul Atelier, de ceea ce am făcut aici timp de șapte ani, de tablourile școlii băimărene de pictură, de Piața Izvoare, de librării și librărese, de dealurile din jur, de Centrul Vechi, de Săsar, de parcul cel mare, de anticariate, de neamurile din Băiuț, Sighetu Marmației și Lăpușul Românesc, de Turnul Phoenix, de Bastionul Măcelarilor și de multe altele, pe care nu le voi aminti acum, din discreție.
De curând sunteți managerul Teatrului Municipal Baia Mare. Ce planuri de viitor aveți în privința instituției culturale pe care o reprezentați? La ce premiere noi să se aștepte publicul băimărean?
La aceste întrebări aș prefer să răspund la modul cel mai concret, prezentându-vă pur și simplu lista de programe și proiecte pe care teatrul băimărean intenționează să le realizeze până la sfârșitul lui 2016. Cred că asta e cea mai bună modalitate de a prezenta strategia unui teatru și nu teoriile și explicațiile, care de cele mai multe ori maschează lipsa unei viziuni coerente.
PROGRAMELE ȘI PROIECTELE TEATRULUI MUNICIPAL BAIA MARE
PRECONIZATE A SE DERULA ÎN PERIOADA 1 IANUARIE – 31 DECEMBRIE 2016
1) CLASIC FM (texte clasice în formate moderne)
”Țiganiada”, după Ioan Budai Deleanu, regia Sorin Militaru (premiera: 29 mai)
2) LUMINILE ȘI UMBRELE NORDULUI (un teatru despre oamenii Maramureșului)
”Zorba”, după Nikos Kazantsakis, regia Marcel Țop (premiera: 30 octombrie)
3) COMIC FM (comedia în forme moderne)
”Puricele în ureche”, de George Feydeau, regia Gelu Badea (premiera: 15 aprilie)
”Ce familie!”, de Francis Joffo, regia Victor Olăhuț (premiera: 20 septembrie)
4) TEATRU LA PREZENT (teatrul actualității imediate / permanente)
”Columbinus”, de Stephen Karam și P.J. Papparelli, regia Horia Suru (premiera: 20 februarie)
”Prah”, de Spiró György, regia Cătălin Mardale (premiera: 24 aprilie)
5) LABORATORUL DE POVEȘTI (noi modalități de expresie în arta animației)
”Bufonii lui Shakespeare”, regia Traian Savinescu (premiera: 30 septembrie)
– spectacol realizat la 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare
6) POVEȘTILE LUI CLOP–OȚEL (poveștile și basmele copilăriei)
”Scufița roșie”, după Frații Grimm, regia Mihai Păun (premiera: 20 aprilie)
7) ESTRADĂ, MUZICALURI, CABARET
”Revista ready-vivus”, regia Daniel Vulcu (premiera: 18 decembrie)
8) TEATRUL DE MÂINE – ÎN SPAȚIUL DE IERI – PENTRU PUBLICUL DE AZI (spectacole în spațiile neconvenționale din centrul vechi al orașului)
”Cabaret Voltaire sau cum s-a născut dadaismul” (premiera: 16 aprilie, în Bastionul Măcelarilor)
– spectacol realizat la împlinirea a 100 de ani de la apariția dadaismului și a 120 de ani de la nașterea lui Tristan Tzara
9) EX–CENTRIC (spectacole de teatru popular în localitățile din apropierea orașului)
Proiectul CULTURĂ-N ȘURĂ, cu spectacolul ”Acul în carul cu fân”, regia Victor Olăhuț (premiera: 30 iunie)
10) FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ”ATELIER”
Cel mai vechi festival internațional de teatru din România se întoarce în Baia Mare cu ediția a XXIII-a. Perioada de desfășurare: 25 iunie – 2 iulie.
Desigur că realizarea acestor programe și proiecte depinde și de finanțarea pe care teatrul o va primi de la bugetul local, dar în primul rând depinde de voința noastră de a schimba fața acestei instituții și a ne întoarce cu ea spre publicul băimărean.
Cum intenționați să atrageți tinerii spre sala de spectacole a Teatrului Municipal Baia Mare?
Pare paradoxal, dar tinerii vin în număr mai mare la teatru decât adulții. E adevărat că aici contează și faptul că avem relații bune cu liceele din oraș și le semnalăm întotdeauna noile premiere. Adulții sunt mai greu de atras și acesta e segmentul asupra căruia ne concentrăm în momentul de față. Ceea ce știm în acest moment – la modul general – despre publicul teatrului din Baia Mare este că, așa cum spuneam, el e format preponderent din tineri, că preferă ca zile de spectacole sâmbăta și duminica, că vine mai greu la teatru dacă stă în cartierele mărginașe, iar dacă vine, a aflat în primul rând de la prieteni și mai puțin din presă, din afișe și din facebook, că preferă intervalul orar 19.00–21.00, că-i plac comediile, muzical-urile și teatrul contemporan. Despre publicul fidel și constant al teatrului putem spune că e un public cultivat, pretențios și deschis spre formele noi de expresie teatrală. Acestea au fost constatate mai cu seamă cu prilejul festivalurilor de teatru organizate de teatrul băimărean. Oricum, ceea ce se cunoaște acum din publicul băimărean este doar partea vizibilă a aisbergului, cea cu care teatrul s-a ”ciocnit” cu ocazia fiecărei producții. Ceea ce nu se vede, se poate intui, dar intuiția, deși e o modalitate subtilă de cunoaștere, nu se poate totuși substitui studiilor realizate de specialiști, studii pe care teatrul trebuie să le comande cât mai repede. De pildă, a fost aproape complet neglijat publicul adolescent, un segment tot mai prezent în societatea românească și căruia teatrul trebuie să-i acorde atenție prin adecvarea repertoriului la specificul, dorințele și nevoile acestuia. Iar în ceea ce îi privește pe cei mai mici dintre spectatori, să nu uităm că teatrul trebuie să le ofere nu doar educație și formare culturală, dar și provocări intelectuale, ceea ce nu se poate realiza decât printr-o infiltrare mai profundă a teatrului în mediul în care cei mici trăiesc, învață și își petrec timpul liber, prin programe complementare și printr-un repertoriu adecvat la realitatea prezentului. Oricum, după cum ați putut constata din lista de programe și proiecte prezentate mai sus, teatrul nostru are un repertoriu armonios și echilibrat, se adresează celor mai diverse gusturi, iar calitatea spectacolelor sale (după cum se va vedea în curând) ne îndreptățește să spunem că facem teatru de elită pentru toți.
Încercați într-un fel sau altul să atrageți actori tineri către Teatrul Municipal Baia Mare? Ce le-ar putea oferi Baia Mare în plus față de alte orașe acestor tineri?
Teatrul din Baia Mare a fost întotdeauna o gazdă primitoare pentru tinerii actori. Unii au rămas și s-au stabilit aici, alții au stat doi-trei ani, alții au trecut meteoric. Va trebui să ne obișnuim cu aceste fluctuații, lumea s-a schimbat, e mult mai dinamică, viteza de deplasare e alta, iar tinerii actori sunt acum obișnuiți să lucreze pe proiect, în mai multe teatre din țară. Astăzi e mai greu să-i fidelizezi, dacă nu le oferi proiecte interesante și regizori valoroși. Probabil că, în scurt timp, și teatrul băimărean va avea două trupe: una fixă și una mobilă, cea de-a doua alcătuită din actori care vin să lucreze pe proiect. Dar indiferent de aceasta, Teatrul Municipal Baia Mare este un teatru de repertoriu, cu sediu propriu și trupă stabilă, și așa trebuie să rămână. Și apropos de tineri actori: la spectacolul Columbinus, cea mai nouă premieră a teatrului nostru: din distribuție fac parte patru tineri actori, frumoși și super-talentați, care anul acesta vor termina facultatea de teatru la Cluj. Vă invităm să-i vedeți.
Un fost director al teatrului băimărean spunea că Baia Mare este un oraș muncitoresc care nu are legătură foarte mare cu cultura. Dumneavoastră cum ați descrie din punct de vedere cultural acest oraș?
Din câte știu eu, în comunism clasa muncitoare avea acces la cultură și chiar obișnuia să frecventeze sălile de teatru. Nu văd deci nicio incompatibilitate între muncitori și actul cultural. La urma urmei, muncitori suntem cu toții. Iar deviza noastră, “Teatru de elită pentru toţi!”, înseamnă tocmai accesul tuturor categoriilor de public la spectacolele teatrului nostru. Teatrul de astăzi trebuie să unească societatea divizată în care trăim. El trebuie să fie un spațiu viu și să-și asume rolul de cel mai rapid vector de transmisie a mesajelor, fie ele artistice, sociale sau politice. După cum spunea și regizorul Victor Ioan Frunză, orașele cu teatru sunt locuri mai sigure pentru democrație. Rolul teatrului nu e să fie un club select, ci o instituție în slujba comunității. Celebrul om de teatru francez Jean Vilar, inițiatorul marelui festival de teatru de la Avignon, spunea că teatrul trebuie să devină un serviciu public. Ca apa, gazul sau electricitatea. Teatrul nu trebuie să fie un accesoriu de lux. Dar nici să facă prea multe compromisuri. Eu cred că teatrul trebuie să identifice nervul și spiritul locului. La urma urmei, asta a rămas aici, odată cu trecerea timpului: puternicul spirit al locului, impregnat de tradiții dintre cele mai diverse (de la cele populare, până la cele industriale), de filonul poveștilor, legendelor și mitologiilor rurale și urbane, care alimentează permanent mentalitatea comunității, de bucuria de a trăi în vechea rânduială, dar cu uneltele de azi și – nu în ultimul rând – de mândria oamenilor, care nu e nici orgoliu, nici vanitate, ci mai degrabă un fel de-a spune celor ce le calcă pragul: fii binevenit, călătorule, eu te poftesc la masa mea, chiar dacă vii cu mâna goală, respectă-mi casa și familia, cunoaște-mă de poți și-ți va fi bine pe la noi. Ca oaspete și spectator, pe-aici, prin Nord, dar visând să spun și eu cândva, parafrazând un președinte american aflat în vizită pe la Berlin, ”și io mi-s moroșan”, am încercat să cunosc oamenii de-aici, cărora noi, cei din teatru le mai zicem și spectatori, să le observ reacțiile atunci când ceea ce vedeau era nemaivăzut și-am fost fericit să-i văd că primesc cu inima deschisă inovația, noile forme de expresie teatrală, mesajul frust al textului contemporan și chiar ieșirile din confortul sălilor de teatru spre locurile adesea incomode ale spațiilor neconvenționale. Așa că pot spune cu mâna pe inimă: publicul băimărean – atât cât este – e unul extraordinar, deschis și dezinhibat, așa cum rar se vede pe la noi. Au spus-o și criticii de teatru care-au trecut pe-aici, au remarcat-o și artiștii invitați să joace pe scena teatrului băimărean, cu toții fascinați de apetența spectatorilor băimăreni pentru spectacole de calitate.
Intenționați să readuceți Festivalul Atelier în Baia Mare?
Categoric. Aici e locul lui, aici a avut cele mai bune ediții, aici e iubit de public, care a suferit și el atunci când Atelierul a fost nevoit să plece. Pentru cei care nu-l cunosc încă, am să spun că Festivalul Atelier e un festival care promovează forme contemporane de expresie teatrală: teatru-dans, teatru instrumental, teatru cu obiecte, teatru gestual, teatru în spații neconvenționale, teatru-circ, teatru-social, teatru-documentar etc. Rolul acestui festival de nișă este de a căuta aceste forme, de a provoca apariția lor și în teatrele de repertoriu, de a le aduce an de an în faţa publicului. Faptul că după douăzeci de ani unii încă mai consideră excentrice aceste formule de spectacole – care în occident au ajuns de mult la decadenţă – demonstrează importanţa și necesitatea acestui festival, care e în fond un barometru al stării de sănătate și normalitate în teatrul românesc. Cât privește diferenţele dintre ediţii, provocate de mutările succesive dintr-un oraș în altul, ele sunt nesemnificative. Fiind un festival itinerant, așa cum și-a și propus în urmă cu 20 de ani, Atelierul și-a schimbat doar publicul, nu și paradigma. Peste tot a fost primit cu simpatie, curiozitate și – în cele din urmă – cu un interes uriaș. Peste tot publicul a venit în număr foarte mare, ceea ce demonstrează că celebrul slogan “Teatru de elită pentru toţi!” nu e o utopie, ci chiar o necesitate. Îmi amintesc și acum că, la ultima ediție care a avut loc în Baia Mare, cea din 2012, pe lângă afișele tuturor spectacolelor , apărea în fiecare zi un altul pe care scria, spre amuzamentul, dar mai ales spre disperarea publicului, “Mai avem bilete, dar nu mai avem locuri”.
Din prisma unui om de cultură, ce șanse are Baia Mare să devină Capitală Europeană a Culturii în 2021? Cum ar transforma municipiul Baia Mare acest titlu european?
Ca expert implicat în redactarea caietului de obiective pentru candidatura orașului nostru, citind și caietele celorlalte orașe rămase în cursă, consider că Baia Mare are cele mai mari șanse, dacă și le va juca inteligent până la capăt. N-am nici un motiv să cred că va fi altfel. În ceea ce ne privește, Teatrul Municipal este un partener puternic și sunt convins că rolul lui și al Festivalului Internațional de Teatru Atelier va fi determinant, așa cum s-a întâmplat și atunci când titlul de capitală europeană a culturii a revenit Sibiului. În contextul acestei candidaturi, devine evidentă necesitatea unei poziționări rapide și eficiente a instituției noastre în prima linie a eforturilor de readucere a publicului pierdut în sălile de spectacole, de câștigare a unor noi segmente de audiență, de cultivare și educare a spectatorului tânăr prin programe diversificate și de înaltă calitate artistică, de dezvoltare a unor proiecte culturale în domenii conexe artei teatrale, în parteneriat cu artiști, organizații neguvernamentale, instituții de spectacole precum și cu alte instituții de cultură și structuri de profil, cu accent pe dimensiunea europeană a acestor proiecte. Numai astfel vom putea spune că și noi, TEATRUL, am participat cu succes la victoria orașului nostru în lupta pentru titlul de capitală europeană a culturii, iar pe viitor la emanciparea unei comunități și la renașterea ei prin cultură.
Simona Vasiac
