În fiecare an, la 11 februarie, este marcată Ziua europeană a numărului unic de urgenţă 112, o zi în care au loc sesiuni de informare, prezentări despre 112 în şcoli şi alte instituţii, alte activităţi de promovare a acestui serviciu european devenit esenţial pentru viaţa de zi cu zi a cetăţenilor continentului, în condiţiile în care aceştia călătoresc mai mult ca oricând către locul de muncă, către studii şi mai ales în vacanţe.

Cu toate acestea, la nivel european, mai puţin de jumătate din cetăţeni cunosc faptul că 112 este un număr apelabil în cazuri de urgenţă, în toate ţările Uniunii Europene, un grad de conştientizare care variază semnificativ de la ţară la ţară.

Desigur că este de dorit un mai mare grad de cunoaştere a serviciilor 112, ceea ce ar reprezenta, cu certitudine, un beneficiu major pentru cetăţenii europeni care se deplasează în cadrul Pieţei Unice precum şi pentru serviciile de urgenţă care fac eforturi să răspundă sutelor de milioane de apeluri de urgenţă pe care le primesc în fiecare an.

De la înfiinţarea serviciilor naţionale de urgenţă, fiecare ţară avea un anumit număr de apel în cazurile de forţă majoră, iar pe parcursul creării Uniunii Europene şi aderării unor noi membri, s-a introdus, treptat un număr de urgenţă – 112.

Acesta a fost folosit pentru mai mulţi ani, mai întâi în Germania, ca număr de apel pentru serviciile de pompieri, şi în Italia, ca număr apelabil pentru poliţie.

În anul 1991 a apărut Decizia Consiliului European nr. 91/398/EEC din 29 iulie 1991, care introduce la nivelul Uniunii un număr unic 112, în scopul asigurării unui acces mai facil la serviciile de urgenţă, mai ales în contextul creşterii semnificative a numărului de călătorii efectuate de cetăţeni între ţările Uniunii Europene. Deviza noului serviciu era „O Europă – un singur număr !”

În anul 1998 a apărut Directiva europeană 98/10/EC care prevede gratuitatea apelului la serviciul de urgenţă european unic 112, atât pentru reţelele fixe cât şi pentru telefonia mobilă.

În anul 2003, a intrat în vigoare, conform Directivei Serviciilor Universale, obligativitatea pentru statele membre ale Uniunii, de a localiza apelurile de urgenţă, mai ales pentru apelurile de pe telefoanele mobile, pentru a asigura identificarea locaţiei victimei în timp util.

Însă cu toate aceste reglementări, a existat, în fiecare ţară membră a Uniunii o perioadă de tranziţie, în care fie 112 a fost folosit în paralel cu numerele naţionale alocate iniţial pentru serviciile de urgenţă, fie 112 a fost introdus ca număr unic pentru urgenţe, în anumite ţări, după câţiva ani de la intrarea în vigoare a actelor normative.

În ţara noastră, la 1 decembrie 2003 au avut loc primele teste ale soluţiilor tehnice ale serviciului 112, iar la 15 mai 2004 a intrat în teste Sistemul Pilot 112 în Bucureşti.

La 15 iunie 2004, serviciul unic de urgenţă 112 a devenit operaţional în capitală.

În România se stabilise, iniţial, ca numărul unic 112 să funcţioneze în paralel cu numerele naţionale, pentru o perioadă de trei luni de la data finalizarii instalării Sistemului naţional unic pentru apelurile de urgenţă, însă, din aprilie 2008, ca urmare a intrării în vigoare a unei ordonanţe de urgenţă din martie 2008, 112 a devenit număr unic pentru toate serviciile de urgenţă, pe întreg teritoriul ţării. Aceasta şi după nenumărate avertismente informale sau oficiale ale Uniunii Europene, care amendau întârzierea implementării sistemului în România. Însă vom vedea de ce, cu toate aceste întârzieri, România este, în prezent fruntaşă la apariţia şi dezvoltarea oricărei componente noi a serviciului 112, dar la anumite aspecte privind cunoaşterea serviciilor 112 la nivel naţional şi european.

La momentul 2008, ordonanţa de urgenţă precum şi legislaţia conexă privind serviciul 112 cuprindea, printre altele:

– Condiţiile introducerii numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112 pentru reţelele de telefonie fixa şi mobilă din România

– Coordonarea şi supravegherea sistemului 112 aparţinea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, iar Serviciul de Telecomunicaţii Speciale este autoritatea carea instalează, operează şi întreţine sistemul 112

– Obligativitatea pentru operatorii de telefonie de a furniza date care să sprijine identificarea locaţiei din care se apelează 112

– Recepţionarea apelurilor de urgenţă în limbile minorităţilor naţionale precum şi în una dintre limbile de circulaţie internaţională, după caz

– Anumite contravenţii care pedepsesc folosirea abuzivă a numărului 112.

De la acel moment, esenţială pentru ţara noastră era popularizarea serviciului în rândul cetăţenilor, România fiind doua ţară, după Franţa, care şi-a desemnat chiar Ambasadorul 112, în persoana solistei Monica Anghel, care a fost aleasă să promoveze serviciul 112 dar şi să sprijine colectarea de fonduri destinate Fundaţiei 112, care să susţină dezvoltarea acestui serviciu.

România este, de asemenea, prima ţară din Europa care şi-a modernizat infrastructura Sistemului 112, la nivel naţional, pentru a prelua apelurile eCall – apelul de urgență de la bordul vehiculului către 112, efectuat fie automat, prin activarea unor senzori de la bordul vehiculului, fie manual, prin acţionarea unui buton special destinat în interiorul maşinii.

De asemenea, în octombrie 2015, România a fost printre primele ţări din UE care au implementat numărul unic de urgenţă 113 – prin Legea nr. 132/2015 care introduce noţiunea de mesaj asociat unui apel de urgenţă – , care prevede posibilitatea realizării atât a apelului cât şi a SMS-ului, un serviciu destinat persoanelor cu deficienţe de comunicare, care implementează sistemul unui videotelefon şi al unui interpret al limbajului mimico-gestual care pot rezolva orice urgenţă a unei astfel de persoane, în condiţiile de gratuitate şi accesibilitate totală.

Centrele unice pentru apeluri de urgenţă din Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU) – pus la dispoziţia tuturor cetăţenilor de pe teritoriul României, români şi străini, care se află în situaţie de urgenţă – au ca atribuţii:

– Primirea şi înregistrarea automată a apelurilor de urgenţă comunicate prin telefon, radio, dispozitive automate de anunţare, semnalizare, alarmare ori prin alte mijloace, confirmând şi localizând, pe cât posibil, apelurile primite

– Analizarea şi direcţionarea operativă a apelurilor de urgenţă către dispeceratele de urgenţă ale agenţiilor specializate de intervenţie precum şi la autorităţile competente

– Primeşte şi înregistrează datele şi informaţiile privind evoluţia evenimentelor şi a intervenţiilor

– Centralizează, stochează şi pune la dispoziţie autorităţilor abilitate datele privind apelurile de urgenţă gestionate.

Dispeceratele de urgenţă asigură, la rândul lor, permanent, preluarea apelurilor de urgenţă transmise din centrele unice pentru apeluri de urgenţă, alertează de îndată personalul de intervenţie şi menţin legătura cu forţele şi mijloacele dislocate la locul evenimentului.

În ultimul Eurobarometru european privind numărul unic de urgenţă 112, realizat în 2013, în şapte State Membre ale UE, numărul 112 era singurul număr naţional de urgenţă, prin care pot fi apelate serviciile de urgenţă – Poliţia, Pompierii şi Ambulanţa – acestea fiind Danemarca, Finlanda, Malta, Olanda, Portugalia, România şi Suedia.

Interesant este că circa 36 % din populaţia UE afirmă că a călătorit cel puţin o dată într-o altă ţară a Uniunii în cursul ultimului an, în aceste condiţii importanţa serviciului unic european 112 nu poate fi pusă la îndoială. Cel mai mare procent al cetăţenilor care călătoresc frecvent în alta ţară UE este înregistrat în Luxemburg – 77%, Olanda – 65%, Danemarca – 65%, Irlanda – 60% şi Belgia – 59%, un sfert dintre români declară că au călătorit cel puţin o dată într-o altă ţară UE, iar cel mai mic procent îl întâlnim în Grecia – 9%, Spania şi Italia – câte 10%.

Dintre cei care călătoresc într-un alt stat membru al UE şi cunosc – sau nu – faptul că 112 este număr unic de urgenţă la nivel european, cei mai informaţi călători sunt cei din Danemarca şi Luxemburg – 79 %, urmaţi de olandezi – 74 %, călătorii români cunosc în procent de 39 % despre numărul unic european 112 – exact cât media europeană – , iar cei mai neinformaţi sunt cei care călătoresc din Italia – 18 %, urmaţi la mare distanţă de greci – 26 % şi bulgari – 28 %.

Cei mai mulţi apelanţi la numărul de urgenţă 112 naţional – dintre cei care au avut o astfel de situaţie – s-au înregistrat în România – 98%, urmată de Finlanda – 96%, Bulgaria – 90 % şi Spania – 85 %, în contextul în care restul procentelor de populaţie nu cunosc că 112 e număr de urgenţă în ţara respectivă.

România este fruntaşă şi la capitolul informare despre serviciul 112, 89% din cetăţenii intervievaţi identificând 112 cu numărul apelabil în caz de urgenţă – deşi doar 30% dintre români cunosc că acest număr este valabil în caz de urgenţă şi la nivel european (e bine totuşi faţă de media europeană de 28 %, dar departe de polonezi – 57 % şi slovaci – 55 % ştiu că 112 e număr european unic de urgenţă !). Surprinzător este faptul că doar 9 % dintre greci, respectiv italieni cunosc faptul că 112 este şi număr de urgenţă unic la nivel european.

De asemenea, circa un sfert din populaţia României arată că a apelat la numărul unic de urgenţă 112 în ultimul an şi 53 % afirmă că au primit informaţii referitoare la 112, în aceeaşi perioadă.

La nivel european, cei care au apelat cel mai mult un număr de urgenţă în ultimul an sunt estonienii – 29 %, urmaţi de cei din Lituania – 27 % şi Bulgaria – 26 %, iar cel mai puţin au apelat cei din Malta – 8 %, Cipru – 9 % şi Slovenia – 12 %.

Cele mai citate surse de informare referitoare la serviciul 112, în România, sunt televiziunea – în cazul a 92% dintre intervievaţi (urmată de Bulgaria şi Slovacia cu 86 %), urmată de radio – 30 % dintre cetăţeni artând că s-au informat despre 112 prin intermediul acestui mijloc de comunicare (Slovacia – 36 % şi Luxemburg – 33 %). Surprinzător poate, ziarele nu mai reprezintă o sursă importantă de informare în ţara noastră, populaţia informată în legătură cu 112 din aceste surse scăzând în ultimul an cu peste 13 %, la 22 % (faţă de Finlanda – 49 %, Luxmeburg – 41 % şi Germania – 39 %).

În Uniunea Europeană, media pentru informarea din diferite surse arată valoarea de 63 % în dreptul televiziunii, 25 % în dreptul ziarelor, 25 % din reclamele publice (stradă, transport în comun), radio – 21 % şi discuţii cu apropiaţii şi colegii – 20 %.

Dacă studiem datele existente pentru utilizarea serviciului naţional unic de urgenţă 112, în România, observăm că la nivelul întregului an 2015 s-au înregistrat 15,6 milioane de apleuri la 112, în scădere continuă din anul 2006 când erau 36,1 milioane apeluri la acest număr. Din păcate, gradul de educaţie este în continuare foarte scăzut, nu mai puţin de 61,9 dintre apeluri fiind false – în continuă scădere totuşi faţă de 2006 când acest procent era de 89,2 %.

La nivelul anului 2015, dintre apelurile reale, 22,3 % s-au direcţionat către Poliţie (în scădere continuă faţă de anul 2006 – 34,6 %), 60,7 % s-au adresat Ambulanţei (într-o oarecare staţionare – procentual – în ultimii 10 ani), 15 % s-au direcţionat către ISU şi SMURD (în creştere continuă faţă de anul 2006 – 2,6 %), Jandarmii au preluat circa 2,8 % din apelurile la 112, iar alte agenţii – un procent nesemnificativ de 0,13 %.

La nivelul anului 2015, cele mai multe apeluri, pe judeţe, s-au înregistrat în Ilfov şi municipiul Bucureşti – circa 155 de mii, urmate de Iaşi – 62,5 mii, Constanţa – 49,3 mii, Prahova – 48,4 mii şi Dolj – 43,1 mii. Cele mai puţine apeluri la 112 au fost în judeţele Sălaj – 12,7 mii, Mehedinţi – 13,4 mii şi Caraş – Severin – 13 mii.

Cele mai multe apeluri false la 112 s-au înregistrat în 2015 în judeţele Gorj – 81,1 %, urmat de Covasna – 77,2 %, Harghita – 74,3 % şi Mureş – 74,2 %, iar cele mai puţine astfel de apeluri au fost în Ilfov şi Bucureşti – 40 %, Cluj – 44,5 % şi Brăila – 56,1 %.

Preluare: Rador.ro