Sărbătoarea Sfinților Vasile, Grigore și Ioan a adus în memoria sătenilor din Vălenii Șomcutei un obicei lăsat la o parte de ani de zile: Verjelul. ”Este ultima sărbătoare de iarnă și ne-am gândit că ar fi bine să ne adunăm și să petrecem. Fiecare pereche a adus coșarca cu bunătăți, am adus horincă și vin, avem muzică, vrem să ne simțim bine”, a spus unul dintre organizatori, Mircea Lupuț.
Își aduce aminte, cu nostalgie, de Verjelurile de altădată unul dintre participanții la petrecerea din Căminul Cultural. Gheorghe Lupuț spune că de obicei Verjelul se organiza de Bobotează, fiind un prilej de a se aduna la un loc și a petrece perechile căsătorite. Ajuns la aproape 60 de ani, vălenașul a dat dovadă de o condiție fizică de invidiat. A dansat toată noaptea, cu soția sa sau… cu alte neveste, rivalizând cu perechea formată din fiul și nora lui.
Pătimaș după dans, Gheorghe Lupuț spune că sunt puțini muzicanții care mai știu ordinea firească a melodiilor: după un ”danț de arăduit” se trecea la învârtite, ”contrănesc” și se ieșea din dans cu piese mai lente.
Nemulțumit a fost și cel care a adus surpriza serii: trei dovleci plini cu sarmale, pe care erau pălării cu numele sărbătoriților. Sorin Buda era supărat că nu a găsit dovleci, ludăi – cum se spune în zonă, pe placul lui. ”Cu cât ludăul e mai dulce cu atât compoziția e mai bună și sarmalele au gust mai plăcut. Dar găsești greu acuma semințe de legume de pe aici, soiuri de-ale noastre… Sarmalele se pun crude în ludău și se coc împreună, în cuptor”, a explicat el. Nu l-a contrazis nici măcar Adrian Grama, bucătar cu patalama la mână și, după cum arată, iubitor de mâncăruri rafinate.
Pălăriile de pe ludăi au fost purtate, pe rând, de către sărbătoriți și, pentru că nu era niciun Grigore, a primit acest nume, pentru o seară, viceprimarul orașului Șomcuta Mare, Gheorghe Buda.
Distracția a continuat până târziu în noapte, perechile plecând către casele lor cu speranța că obiceiul Verjelului nu va fi din uitat și că în anii care vin vălenașii, și nu numai, vor fi fără griji și mai dornici să se distreze.
Ioan Buda Țețu
