În istoria sa de peste patru decenii, puține au fost perioadele în care Minaur Baia Mare s-a confruntat cu o situație mai dificilă decât cea existentă în acest moment. Cauzele pentru care s-a ajuns aici sunt multiple, orice încercare de analiză a acestora n-ar lămuri situația, dimpotrivă, cred că ne-am afundat mai mult în necunoscut.
Personal, consider că în ultimii doi ani mersul echipei a fost conturbat artificial, s-au sărit câteva etape din dorința obținerii unor performanțe imediate, iar creșterea nu s-a bazat pe un fundament sănătos. Pur și simplu clubul nu a fost pregătit pentru marea performanță. Abia după câștigarea campionatului, a Cupei României și a Supercupei, deficiențele au început să iasă la iveală ca și gunoaiele după topirea zăpezii.
E foarte adevărat că ar fi fost mare păcat să nu se profite de conjunctura favorabilă apărută anul trecut. Surprizele din play-off-ul Ligii Naționale, organizarea turneul final în Baia Mare și vârful de formă atins taman la sfârșitul competițiilor, au fost oportunitățile de care s-a știut profita, astfel că în câteva săptămâni Minaur a cucerit toate trofeele interne.
Cu așa ceva te întâlnești foarte rar în viață. Din păcate, după momentele unice de bucurie, la scurt timp s-a produs o schimbare în rău, întreaga activitate fiind bulversată de tot felul de necazuri. Nu s-au putut achita primele de obiectiv, poate și datorită faptului că au fost fixate la un nivel considerabil, mergându-se, cel mai probabil, pe ideea că putem promite oricât, oricum nu sunt șanse de câștigare a campionatului sau cupei. Uite că n-a fost chiar așa. Întârzierea plății primelor de obiectiv a produs o primă plecare, una foarte importantă, cea a antrenorului principal Lars Walther. A fost semnalul că lucrurile nu merg deloc în direcția cea bună, favorabilă performanței.
Veche conducere a încheiat câteva contracte pe sume apreciabile, favorabile jucătorilor și total în detrimentul clubului. Ca urmare, după ce au apărut problemele, jucătorii cei mai valoroși și-au căutat echipe în afara țării și au plecat care-ncotro. Au părăsit echipa: Aflitulin, Ramba, Ghiță, Fotache, Tatai, Ivanncsik, Karacic, adică un ”7” de valoare ridicată. În urma lor a rămas un gol mare, imposibil de umplut măcar numeric, dacă de calitate nici nu poate fi vorba. Asta și pentru că în vara anului trecut, o bună parte din juniorii de la Academia Minaur au fost cedați unui club constănțean, care și-a fixat ca obiectiv promovarea în Liga Națională.
Chiar dacă Consiliul Municipal a rămas principalul finanțator al echipei, au apărut sincope în alocarea sumelor necesare continuării activității, datorită unor nereguli minore în activitatea contabilă, dar destul de greu de rezolvat, astfel încât clubul să fie curat din punct de vedere fiscal, iar finanțarea să se poată derula în conformitate cu prevederile legale. A fost nevoie de câteva luni până ce s-au găsit soluțiile legale ca să se poată achita salariile jucătorilor, în acest moment plățile fiind aproape la zi.
În tot acest timp al incertitudinilor, s-a lucrat sub presiune, toată lumea și-a dat cu părerea, s-a arătat cu degetul în direcțiile unde se presupunea că s-ar ascunde vinovații, au curs amenințările și dezamăgirile. Ce am fost și ce-am ajuns, se întreba toată lumea, fără să înțeleagă că, practic, chiar nu prea sunt vinovați în toată povestea asta. Cei implicați, cu foarte mici excepții, au încercat să facă bine, dar, la un moment dat au constatat că este imposibil să ajungă la liman. Li s-a opus legislația aberantă din domeniu, binefăcătorii care abia au așteptat să întocmească denunțuri penale, clasicii dușmani ai performanței sportive locale și mulți alți factori.
Cu câteva zile înainte de reluarea campionatului, echipa Minaur este într-o situație critică, având un lot restrâns de jucători, fiind nevoită să joace până la final cu acest efectiv. Accederea în play-off este un obiectiv prea îndrăzneț, dar menținerea în primul eșalon pare a fi unul realist. Va fi un an pierdut sub multe aspecte, dar cel mai important este că din punct de vedere organizatoric lucrurile se îndreaptă spre rezolvare.
S-au făcut câțiva pași importanți, Minaur a devenit club de drept public aflat în subordinea Consiliului Municipal, astfel că finanțarea activității va fi asigurată constant pe viitor. Strategia va fi modificată simțitor, punându-se accent mai mare pe jucătorii de valoare produși de cluburile de juniori din municipiu. Sunt câteva principii de bază, care, puse în aplicare, vor relansa într-un timp scurt handbalul băimărean.
S-a pierdut un an în care ne-am pus mari speranțe în reeditarea performanțelor anterioare, dar am nevoiți să ne confruntăm cu situații pe care sigur nu ni le-am dorit. Poate că iubitorii handbalului, cei care sunt ocupați cu această activitate, dar și jucătorii și antrenorii au avut de învățat multe lucruri din aceste întâmplări nefericite. Cei ce nu învață nimic din trecut, sunt condamnați să-l repete.
Am spus-o și altădată: Minaur va reveni acolo unde îi este locul și sigur va zăbovi multă vreme în fruntea handbalului românesc. Important e ca noul început să fie făcut cu dreptul și greșelile din trecut să fie eliminate definitiv.
Grigore Ciascai
