Paul Young s-a născut la 17 ianuarie 1956, în Luton, Bedfordshire, Marea Britanie. A fost pasionat de muzică din copilărie, când a învățat să cânte la pian, apoi la chitară.
După ce ieșea de la școală mergea să muncească, la fel ca tatăl și fratele său, la Vauxhall Motors, iar noaptea cânta cu diferite trupe în cluburi. A cântat la chitară bass în prima și a doua trupă cu care a colaborat, dar mereu și-a dorit să fie solist vocal. Stilul său muzical preferat era blues-ul, dar îi plăcea și muzica soul, care nu era foarte cunoscută în Luton. A doua trupă în care a cântat, Kat Kool & The Kool Kats, i-a acordat un spațiu în playlist, unde Paul putea să cânte coveruri ale unor piese cântate de Bill Withers sau Albert King, dar și piese compuse de el.
Acestea, însă, nu erau suficiente pentru tânărul Paul, care, după ce a înregistrat niște demo-uri și le-a auzit la postul local de radio, a părăsit trupa Kool Kats și a plecat la Londra, în 1976, acceptând oferta de a cânta cu trupa Streetband, care căuta un solist vocal. Trupa a semnat un contract de înregistrare cu Logo, iar Chaz Jankel (de la Ian Dury and the Blockheads fame) a fost trimis să asculte trupa în vederea producerii primului album. În acea seară chitaristului John Gifford i s-a rupt o coardă și în timp ce acesta o schimba, băieții se ”jucau” improvizând teme muzicale. Paul a improvizat și el vocal, la final rostind ”Toast”. John a revenit și au continuat să cânte. Când au mers în studio să înregistreze primul single, ”Hold On”, Chaz a insistat că ”Toast” ar putea fi o piesă bună pentru partea B a discului. În final, ”Toast” a intrat pe fața A a discului și a ajuns un hit. Trupa și-a schimbat stilul într-unul mai gălăgios, mai rapid și mai nervos.
În decembrie 1979, Streetband s-a destrămat, iar Paul a hotărât să înființeze Q-Tips, împreună cu basist și chitarist. Următorii trei ani, Paul a devenit cunoscut unui public din ce în ce mai numeros, datorită turneelor cu Q-Tips. Această perioadă de activitate intensă i-a dat ocazia să-și perfecționeze stilul vocal și ținuta scenică. Deși posturile de radio difuzau intens piesele lor ”Tracks Of My Tears”, ”Some Kind Of Wonderful” și ”Stay The Way You Are”, acestea nu au dus la vânzări record. Nu i-a descurajat însă acest lucru, au cântat în concerte alături de Madness și Bad Manners, apărând în 700 de spectacole timp de trei ani, în Marea Britanie și Europa, în deschiderea unor artiști ca Bob Marley, Average White Band, J. Geils Band, The Who. La finalul anului 1982 trupa s-a destrămat și Paul Young a semnat în același an un contract ca solist cu CBS/SONY Records.
Ideea casei de discuri era să găsească o trupă R&B care să cânte cu Paul, iar Paul era acum liber să folosească influențele muzicii pe care o asculta, îmbinând-o cu R&B într-un nou sound. Primul single înregistrat în Marea Britanie a fost ”Iron Out The Rough Spots” în noiembrie 1982, urmat de ”Love Of the Common People”. Succesul a venit odată cu piesa ”Wherever I Lay My Hat”, care a fost hitul nr.1 al verii anului 1983.
Albumul ”No Parlez” l-a propulsat pe Paul, alături de noua sa trupă, The Royal Family, în vârful topurilor. Dacă în restul Europei nu a fost destul de apreciat single-ul ”Hat”, curând ”Come Back & Stay” a devenit nr. 1 în topurile din Germania, menținându-se pe această poziție timp de șase săptămâni. După un turneu de 14 zile cu 13 spectacole în SUA, la finalul anului 1984 Paul cânta ca frontman cu Band Aid, înregistrând piesa ”Do They Know It’s Christmas”.
Al doilea album, ”The Secret Of Association”, a confirmat statutul de star internațional al lui Paul. Hitul ”Every Time You Go Away” a devenit nr. 1 în SUA în vara lui 1985. În 1987 a înregistrat al treilea album – ”Between Two Fires” și l-a întâlnit pe cântărețul italian Zucchero, cu care s-a împrietenit, ulterior devenind colaboratori. În același an Paul a devenit tată, după ce s-a născut prima sa fiică, Levi.
În 1989, Paul a apărut la concertul Nelson Mandela Tribute, unde a cântat ”Don’t Dream It’s Over”, piesă care ulterior a fost inclusă pe albumul din 1991, ”Greatest Hits”. O perioadă nu a cântat, pentru a petrece mai mult timp cu familia, după care a stat în SUA mai multă vreme, pentru a scrie și a înregistra la Los Angeles și New York materialul pentru al patrulea album – ”Other Voices” – lansat în 1990.
În 1991 Paul a înregistrat împreună cu Zucchero duetul care avea să devină cel mai popular cântec – ”Senza Una Donna”, care a apărut pe albumul ”Best Of”. Și-a mutat familia în California pentru a pregăti materialul pentru un nou album. Anul 1992 a fost anul turneelor mondiale, când a apărut la concertul Freddie Mercury Tribute, unde a cântat ”Radio Gaga” și a înregistrat piese pentru albumul ”The Crossing”, lansat în 1993. Tot în 1993, după zece ani de carieră solo, a reformat trupa Q-Tips cu vechii săi colegi, pentru o serie de concerte.
La sfârșitul anului 1994, a înregistrat o compilație de cântece pentru Crăciun – ”Reflections” – și a pornit într-un turneu de promovare a albumului lansat în Marea Britanie. În august 1994 s-a născut a doua sa fiică, Layla.
Anul următor, Paul a participat la diferite festivaluri europene și la un turneu în Franța. În perioada 1994-1996, Paul a pregătit un nou material la care a colaborat cu Drew Barfield și alți compozitori din Nashville, pentru următorul album. Single-ul ”I Wish You Love” a fost lansat în mai 1997 în Marea Britanie, iar albumul ”Paul Young”, produs de Greg Penny, a fost lansat câteva zile mai târziu.
Trei piese de pe acest album erau coveruri după artiști country – ”Then There’s You” (The Wilkinsons), ”Tularosa” (Ray Vega) și ”The Last Time You’ll Ever Have To Say Goodbye” (Blackhawk). În 1996 se naște fiul său Grady-Cole.
La începutul anului 1999, Paul cânta cu vechii prieteni în Los Pacaminos. Au înregistrat un dublu album, iar piesa ”Shadows On The Rise” a intrat pe „heavy rotation” timp de trei luni. Albumul ”Los Pacaminos” a fost lansat în 2002, an în care Paul a efectuat un turneu în Marea Britanie, însoțit de Los Pacaminos.
În 2006, cu sprijinul producătorului Dieter Falk și al orchestratorilor Steve Sidwell și Simon Clark, Paul a înregistrat albumul ”Rock Swings – On the Wild Side of Swing”, care a fost lansat în SUA la începutul anului 2010 și care cuprinde piese celebre cântate într-o manieră soft – ”Tainted Love” (Soft Cell), ”Enter Sandman” (Metallica), ”Lose Yourself” (Eminem).
Pasiunea lui Paul pentru bucătărie s-a concretizat prin apariția în show-uri TV ca ”Celebrity Masterchef” sau ”Hell’s Kitchen”, dar și prin lansarea cărții ”On My Travels” în vara anului 2012.
