Londra este înainte de orice o metropolă multinațională, oriunde te duci întâlnești toate semințiile pământului. Parcă am mai scris pe undeva că într-o zi, în vreme ce familia mea era într-un mare magazin de pe Oxford Street, m-am așezat pe o bancă din fața acestuia și am încercat un joc din copilărie în care ne alegeam inițialele de pe plăcuțele de înmatriculare ale unui județ și număram mașinile care treceau prin Glod, spre Cluj sau Baia Mare. Normal, câștiga cel care avea mai multe mașini cu inițialele județul ales.

De data asta număram zece persoane care treceau prin fața băncii și țineam scorul dintre albi și ceilalți. Am repetat de nu știu câte ori, dar niciun rezultat nu a fost mai jos de 7-3 în favoarea celorlalți, de fiecare dată majoritari mi-au ieșit asiaticii. Dacă ești puțin mai atent la cei din jur, tragi lesne concluzia că Londra este o enclavă a Asiei. Indieni, chinezi, coreeni, japonezi, afgani, caucazieni întâlnești la tot pasul. Concluzia este că nicio nație nu pare să domine strada, dar sigur britanicii tipici sunt tot mai departe de această performanță, ei fiind în evidentă minoritate.

Oamenii ăștia de toate culorile ce reprezintă zeci de popoare, pe care îi vezi împreună pe stradă, în supermarketuri, pe stadioane, în baruri, în metrou, prin marile parcuri, par a fi toți egali, sau cel puțin nu poți sesiza nicio diferență socială între ei. Pare un paradox, dar să știți că așa se vede, așa se simte. Cred că senzația asta este dată de faptul că toți oamenii aceștia muncesc, în birouri sau la muncile de jos, și asta îi uniformizează, îi fac să se aprecieze reciproc, pentru că munca generează automat acest imbold.

Indienii din Londra sunt o comunitate numeroasă, veche, bine organizată la toate nivelurile, care dezvoltă permanent relații între membrii ei. Dintre toate minoritățile, indienii ocupă cele mai importante poziții în societate, sunt prezenți în topurile celor mai bogați oameni, sunt nelipsiți din conducerea multinaționalelor, dețin domenii importante în țările africane dar și în Spania. Asta și datorită faptului că Marea Britanie este de multă vreme a doua lor patrie, India fiind cea mai populată colonie pe care au avut-o vreodată insularii. Sunt câteva milioane de indieni în Marea Britanie, cei mai mulți dintre ei locuind în capitală.

Sunt doar câteva motive pentru care nu trebuie să surprindă pe nimeni faptul că în Londra se află un templu hindus imens, cel mai mare din Occident și din afara Indiei, comparat adesea cu celebrul Taj Mahal.

Shri Swaminarayan Mandir e situat în cartierul Neasden. E o zonă industrială, unde nu ai crede că s-ar putea amplasa o asemenea construcție care se vede de la distanță. Se intră pe o poartă  într-o curte imensă care te face să te simți mic de tot. Peste tot mișună o mulțime de persoane îmbrăcate cu haine tradiționale hinduse, pline de culoare, impresia creată fiind că, de fapt, ești chiar în India.

Din loc în loc sunt afișate regulile foarte stricte pe care trebuie să le respecți odată ce-ai decis să intri în templu. Ți se atrage atenția că nu ai voie să fotografiezi sau să filmezi, motiv pentru care toate aparatele foto, telefoanele, tabletele, camerele trebuie lăsate în zonele de depozitare situate înainte de intrare. Nu ai nicio șansă să treci cu ele de filtrele postate în cale, fiecare vizitator fiind verificat cu detectoare de metale.

Ajungi apoi într-un hol enorm, unde trebuie să te descalți. Sunt locuri unde se lasă încălțămintea, în încăperi separate pentru bărbați și femei. E un pic de haos pe acolo, dar până la urmă fiecare se descurcă, mai ales dacă memorează bine locul și raftul unde și-a lăsat mergătorii. Important e că sunt în siguranță, nu ți-i ia nimeni, și până la urmă desculț nu ieși din templu. Pe jos e marmură, curată, caldă, așa că nu ai de ce să regreți că ai rămas doar cu ciorapii pe picioare.

În anul 2000 templul a fost înscris în Cartea Recordurilor fiind considerat oficial cel mai mare templu hindus din afara Indiei, anul fiind vizitat de peste două milioane de turiști veniți din întreaga lume. Pe bună dreptate se spune că aici nu vin doar credincioși hinduși, ci tot felul de oameni, pentru că templu nu este doar un loc de rugăciune, ci un adevărat muzeu în care poți afla multe lucruri despre cultura indiană. Printre cei care i-au trecut pragul se numără personalități importante din sfera politicului și culturii, dintre care îi amintim pe Prințesa Diana, Prințul Charles, premierii Tony Blair, John Major și Gordon Brown, regele Nepalului, Boris Johnson, primarul Londrei.
În locul actualului Shri Swaminarayan Mandir a fost un templu mic, care deservea cu greu numeroasa populație hindusă din zonă. Construcția noului templu a început în 1992 și a fost finalizată după numai trei ani. Putem vorbi despre un efort colectiv extraordinar făcut de către comunitatea indiană, mai mult de o mie de voluntari lucrând zi și noapte pentru realizarea grandiosului edificiu. Copiii au fost mobilizați să adune materiale reciclabile (cutii din aluminiu, articole din plastic) pe care le-au valorificat, iar banii au intrat în conturi speciale deschise în acest sens. La început, indienii din toată Anglia au donat bani, dar a fost nevoie și de contribuția celor de acasă, costurile construcției fiind imense dacă ne gândim că numai materialele puse în operă au depășit valoarea de trei milioane de lire sterline. Doar construcția, fără dotări, a costat 12 milioane de lire sterline.

S-au folosit 2.000 de tone de marmură de Carrara adusă din Italia, dar și un sortiment, Ambaji, din India, și aproape 3.000 de tone de calcar crem achiziționat din Bulgaria. 26.300 de lespezi de piatră ornamentală aduse din patria mamă au fost sculptate la fața locului de către artizanii din Londra.

Arhitectura respectă tradiția, modelul adoptat fiind de tip vedic, care dezvoltă arhitectura hindusă pentru a reprezenta metaforic diferitele atribuții ale lui Dumnezeu, fără structură de fier, folosindu-se doar piatra și lemnul. Templu are  hram, fiind sub tutela spirituală a lui Pramukh Swami Maharaj, ajuns la respectabila vârstă de 92 de ani (considerat al cincilea succesor al lui Bhagwan Swaminarayan), cel care l-a și inaugurat pe 20 august 1995. Interiorul și exteriorul templului este împânzit de sculpturi tradiționale din lemn. S-a folosit cu precădere stejar englezesc și lemn de tec birmanez, sculpturile realizate reproduc atmosfera tradițională dintr-o regiune a Indiei numită Gujarat. Ca să vedeți până unde merge loialitatea și corectitudinea comunității în raport cu patria care i-a adoptat membri, trebuie să menționez faptul că pentru cei 226 de stejari tăiați din pădurile Angliei, hindușii au plantat 2.300 de puieți de stejar în zona Devon.

Complexul Neasden este format din templul tradițional (Mandir), care este cea mai importantă parte, o sală de expoziții, un centru cultural, câteva apartamente unde locuiesc călugării, librărie, sală de gimnastică, birouri, centru IT, unde se țin cursuri atestate pentru doritori. Templul are șapte turle din aur, completate de cinci cupole cu nervuri. În interior serpentinele din piatră leagă coloanele imense în arcuri, impresia creată fiind una de levitație.

După ce am intrat în templu, accesul este gratuit, am fost îndreptați spre partea stângă a parterului, acolo unde se găsește o expoziție permanentă prin care vizitatorii pot face primii pași pentru înțelegerea hinduismului. Sunt expuse obiecte de cult vechi de câteva milenii, ceramică, manuscrise, picturi, tablouri, dar și diorame 3D, toate oferind o imagine asupra înțelepciunii și valorilor acestui străvechi popor.

Sigur că e greu să te familiarizezi cu această religie zăbovind doar câteva minute prin sălile pline de minunății. Pentru a înțelege cât de cât credința veche, practicată astăzi prin tradiții, cred că înainte de a merge la templu e necesară o documentare mai serioasă. Recunosc sincer că am fost depășit și totodată frustrat de faptul că n-am știut mai multe lucruri despre ceea ce vedeam. E drept că există un loc unde călugării țin prelegeri pentru cei interesați de înțelegerea hinduismului (se plătește două lire la intrarea în sală), dar puțini sunt cei dispuși să aloce câteva minute pentru așa ceva. Suntem turiști, ce Dumnezeu, am venit să vedem nu să ascultăm predici, n-avem timp de ele, mergem înainte. Cam așa gândim toți, mergem mai departe, ne uităm, dar, de fapt, nu vedem nimic pentru că nu putem înțelege ceea ce privim.

Am ajuns la primul etaj unde am găsit un hol spațios din marmură unde se găsesc mai multe statui hinduse de culori diferite. Ne-am amestecat printre pelerini și credincioși hinduși, care se roagă în toate felurile. Unii se apleacă cu evlavie la fiecare divinitate reprezentată în statuie, alții stau cu ochii închiși și bolborosesc tot felul de cuvinte ciudate pentru noi, dar am văzut numeroase persoane întinse pe jos, cu fața la pământ, care stăteau nemișcate minute în șir. Când am dat de primul, pur și simplu m-am speriat. Era sărăcăcios îmbrăcat, cu picioarele goale, fără ciorapi, sincer m-am gândit că e un om al străzii mort sau leșinat, mirându-mă că nimeni nu intervine să-l ajute. Apoi am văzut alții în aceeași postură și m-am liniștit. Oricum momentul respectiv m-a marcat, pentru că în față, lângă un fel de altar, sunt două busturi, apreciabile ca dimensiuni, a două divinități, făcute din aur. Din același metal prețios sunt  confecționate unele părți din respectivul altar. Iar în fața lui, în sala imensă, credincioși de condiție socială precară, stau întinși pe jos și se roagă. Zei din aur și oameni atât de sărmani, care, culmea, le mai aduc și daruri. După câteva milenii nimic nu s-a schimbat din rânduială.

Sunt multe zeități reprezentate în templu prin statui așezate într-o ordine doar de administratori știută. Unele au formă și chip uman, altele de elefant sau maimuțe. Hinduismul are lideri spirituali diverși, care au dominat anumite perioade din istoria acestui vechi popor. Astfel, tradiția Swaminarayan este destul de nouă, ea se întemeiază pe viața exemplară a lui Bhagwan Swaminarayan care a trăit între anii 1781și 1830, considerat a fi întruchiparea divinității. Considerat un copil minune, Bhagwan a devenit maestru în Vede încă de la vârsta de șapte ani, la 11 ani a plecat într-o călătorie spirituală prin India, iar la 18 ani s-a stabilit în regiunea Gujarat, unde a devenit conducător spiritual și social, implicându-se activ în viața localnicilor.

La statuia lui Swaminarayan credincioșii hinduși oferă flori și apă. Ei spun că apa folosită în templu pentru ritualuri este colectată din apele curgătoare și stătătoare de pe întreaga planetă. Când se termină ritualul, apa se toarnă pe statuie. Dintr-un fel de jgheab, hindușii o iau și o duc acasă. Ei sunt convinși că doar câteva picături din ea, puse în mâncarea gătită, duc la îndeplinirea unor dorințe și fac minuni asupra sănătății. Cam aceleași așteptări le avem și noi de la agheasmă…

În templu se desfășoară mai multe ritualuri, fiecare având o anumită semnificație. Ni s-a explicat că primul se desfășoară înainte de răsăritul soarelui și se numește Mangala Aarti. Zeitățile, îmbrăcate în ținută de noapte, sunt trezite și ușile altarului se deschid. În sală este recitată o rugăciune specifică într-un format poetic cu muzică, în timp ce călugării spală zeitățile și le oferă hrană, după care ușile altarului se închid. Pe parcursul zilei altarul se închide și se deschide de mai multe ori pentru a li se oferi alimente zeităților, dar nu lipsesc nici rugăciunile, versurile și imnurile de slavă. În fine, după apusul soarelui, ele sunt pregătite pentru noapte, împodobite în haine de seară. Ultimul ritual, Shayan Arti, are loc cu luminile estompate și muzica la volum redus. Adepții recită câteva imnuri astfel încât zeitățile să doarmă liniștite. Sigur, pentru noi par ciudățenii și extravaganțe, dar hindușii le practică de mii de ani, au intrat în viața lor de zi cu zi. Repet, ca să-i poți înțelege, e necesară o cunoaștere prealabilă a acestei religii deosebit de interesantă sub toate aspectele.

La plecare, obligatoriu pașii te duc la magazinul de suveniruri de la parter, unde poți achiziționa tot felul de obiecte, cărți, căni, statuete, pliante, abțibilduri.

Ce să vă mai spun despre această minune, ca să nu o ocoliți atunci când drumurile dumneavoastră vă vor purta spre Londra?

Că templul a fost inclus între cele Șapte minuni ale Londrei, în urma unui amplu sondaj despre cele mai reprezentative clădiri din marea metropolă britanică?

Că a intrat în Guinness World Records de două ori, odată pentru cel mai mare templu hindus din afara Indiei, și a doua oară pentru că în timpul unui festival ce a avut loc la 27 octombrie 2000, s-au oferit participanților 1.247 de mâncăruri vegetariene?

Că a fost inclus în TOP 70 al minunilor lumii moderne din secolul XX, datorită mărimii și a modului în care a fost construit?

Că figurează în raportul Comisei Regale a monumentelor istorice din Marea Britanie din 1998 ca fiind o ”clădire modernă de importanță majoră în societatea noastră multiculturală”?

Că îmbină arhitectura tradițională indiană cu tehnologii ecologice, folosind panouri solare și un sistem ingenios de colectare a apei potabile, având astfel independență energetică aproape totală, motiv pentru care revista Solar Magazin l-a catalogat ca fiind primul Eco-templu din lume?

La 24 februaie,1822, la Ahmedabad (astăzi are cinci milioane de locuitori), un oraș situat la circa 500 de kiliometri de Mumbai (Bombay), întemeiat în 1411 de către sultanul Ahmab Șah, este inaugurat primul templu Swaminarayan din lume, Shri Swaminarayan Mandir. Templul  aparține cultului Swaminarayan Sampraday o sectă cu rădăcini în hinduismul vedic și puritic. Templul este construit de lemn de tek din Burma, are o arhictecutură fastuoasă,complexă și viu colorată.

Sir James Dunlop, ofițer în armata britanică din India a fost atât de impresionat de activitatea membrilor acestui cult încât a convins autoritățile coloniale britanice să doneze 20 de kilometrii pătrați de teren în Ahmedabad pentru construirea lăcașului de cult. Când templul a fost terminat, Sir Dunlop a fost, din nou, foarte impresionat de construcție încât a salutat inaugurarea templului cu 101 salve de tun.

După aproape două secole, la 20 august 1995, în Londra, în cartierul Neasden, a fost inaugurat Shri Swaminarayan Mandir, primarul Boris Jhonson spunând în timpul ceremoniei, printre altele, că este uimitor și impresionant. Festivitățile de deschidere au durat șase zile pline de dans, muzică și parade, ceremonia de deschidere fiind prezidată de Acharya Swamishree Maharaj, liderul spiritual al templului.

Au fost prezenți reprezentanți ai comunității hinduse din India, Marea Britanie, SUA, Africa, Europa și Australia. ”Astăzi, vom aduce un alt spectacol unic în inima acestui oraș iconic. Trafalgar Square a văzut nenumărate demonstrații de-a lungul anilor, dar niciodată această sărbătoare de pace, armonie și fraternitate”, a spus atunci Maharaj.

Grigore Ciascai