Sănătatea şi Educaţia sunt două domenii prioritare care au fost coordonate după anul 1990 de un lung şir de miniştri slab pregătiţi profesional sau numiţi politic. Sănătatea şi Educaţia au rămas mereu cu resturile bugetare deoarece guvernanţilor, aflaţi vremelnic la putere, le este greu să înţeleagă că sănătatea românilor şi educaţia copiilor trebuie să fie priorităţi naţionale care definesc poporul român.
Dacă fiecare ministru, în mandatul său, ar fi avut bunăvoinţa să contribuie cu ceva concret şi eficient la strategiile din Învăţământ şi Sănătate, astăzi, în anul 2019, nu mai eram „un popor bolnav şi needucat”.
La doi ani de guvernare, Ministerul Sănătăţii nu are o ierarhizare clară a problemelor din sistemul sanitar şi îi lipseşte viziunea principală a Programului Guvernului în domeniul Sănătăţii. Indicii pe anul 2017 din Indexul European al Consumatorului de Sănătate arată că “România are probleme grave în gestionarea întregului sector public de sănătate”.
Sistemul sanitar este un mecanism foarte complex, cu multe părți implicate, iar o reformă se poate face doar prin consens la nivelul clasei politice. Înşiruirea de acte normative elaborate de Minister, mii de Ordine şi Hotărâri de Guvern, nu reprezintă soluţii pentru creşterea calităţii serviciilor medicale acordate pacienţilor.
Se lucrează haotic, vizite în spitale mediatizate în mass-media, controale încrucişate fără finalitate, nou-născuţi infectaţi în spitale, decese la copii, pacienţi arşi trimişi la tratament în străinătate, medicamente şi vaccinuri care lipsesc pentru care se activează mecanismele internaţionale de protecţie civilă generând panică şi neîncredere în rândul bolnavilor.
Politicile de sănătate promovate de Ministerul Sănătăţii prin actualul ministru sunt multe, dar fără aplicabilitate, coerenţă şi finalitate. Improvizaţiile din Sănătate ne fac vulnerabili, fără credibilitate, ignorând sute de studii şi cercetări medicale, fără a cunoaşte importanţa şi complexitatea lor. Ministrul Sănătăţii ignoră să colaboreze cu specialiştii sau chiar elitele medicale româneşti şi se bazează doar pe controale, comitete, comisii şi rapoarte fără finalitate. Inconsecvenţa de care dă dovadă arată că nu există o strategie punctuală pentru soluţionarea problemelor din ce în ce mai acute pe care le are Sănătatea din România. Umilirea şi defăimarea medicilor, cea mai recentă practică a ministrului Sănătăţii, căutarea personalului medical şi a medicilor şpăgari în spitalele din România printr-un alt plan de măsuri este o politică degradantă, înjositoare şi nedemnă pentru actualul Guvern.
Ministerul Sănătăţii nu este capabil să gestioneze eficient problemele din sistemul naţional de sănătate, iar preluarea preşedinţiei Consiliului UE în domeniul Sănătăţii va fi o sarcină mult prea dificil de îndeplinit. Ministrul nu va putea dispune nici controale şi nici înfiinţarea unor comisii pentru a trage de timp în speranţa rezolvării de la sine a problemelor din sistemul sanitar. Cetăţenii europeni îşi cunosc drepturile şi vor să beneficieze de servicii de sănătate performante.
Dr. Viorica Cherecheş,
deputat PNL de Maramureş
