Două noi scrisori trimise de Cătălin Cherecheș băimărenilor au fost postate pe contul de Facebook al primarului băimărean de către echipa sa. Vă redăm mai jos, integral, cele două scrisori:

Scrisoarea 15, din 25 mai 2016:

De multă vreme mi se spunea că orele de somn înainte de miezul nopții sunt cele mai importante. Dar, de 25 de ani, am ignorat recomandarea. Aseară, ajungând de la Baia Mare în universul meu din arestul Cluj, mâhnit, dezamăgit, scârbit, am deschis poarta de intrare și…. dezastru.

Mascați. Forfotă. Mizerie. Noroi. Putoare infernală. Subsolul – demisolul în care locuim a fost inundat masiv. “Apă” până la genunchi. Merg spre celulă, intru și, datorită colegului meu Ioji, doar celula noastră a rămas curată. Eu fusesem în instanță și pe drum toată ziua, iar el se lupta cu apa și mizeria. Uneori, aici găsești oameni mai de calitate decât unii aflați în libertate…

Revenind la somn, obosiți fiind, eu de gânduri, colegul meu de celulă de la muncă, am adormit înainte de ora 23.00 și acum, dimineață, simt puterea și curajul să o iau de la capăt în lupta împotriva nedreptății, umilinței și a urii. Și o fac cu iubire și cu credință.

Cu drag,

Cătălin
Scrisoarea 16, din 26 mai 2016:

Dragii mei,

filmul meu, uneori de acțiune, alteori de comedie, dar în esență o dramă, a oferit astăzi o nouă secvență. Mutarea mea de la Cluj la Gherla. Intuiam că va veni acest moment după 30 de zile de arest. Mă gândeam că, după ce unii realizează că am rezistat în arestul de la Cluj, îmi vor oferi o nouă provocare: Gherla. Dimineață, am fost anunțat de agentul arestului că la prânz voi fi transferat. Am avut același sentiment ca și în momentul în care mă trimiteau părinții mei în taberele pionierilor în perioada comunistă, când aveam 10 – 11 ani. Mi-am făcut bagajele și, împreună cu încă trei colegi de arest, am pornit spre Gherla, alături de doi polițiști cărora le mulțumesc pentru omenie.

După un drum de 40 de minute, ajungem în fața penitenciarului Gherla. Loc plin de istorie, loc sfânt al Transilvaniei și României, loc în care au fost încarcerați mulți dintre cei care azi sunt eroii noștri, sunt modelele noastre de moralitate, de demnitate, de bărbăție. Mi-au trecut prin minte momentele în care, copil fiind și venind cu părinții mei spre Cluj, priveam clădirea imensă și sumbră a penitenciarului Gherla cu teamă, cu groază. Dar astăzi, iată-mă aici, intrat între ziduri, cu curiozitate și plin de suspans. Am descoperit un mic orășel, cu deținuți de toate felurile, dar cu personal absolut admirabil. După procedura de primire am fost repartizat într-o cameră care mi-a adus aminte de copilăria mea. O cameră (celulă) curată, zugrăvită abundent în alb, cu ziduri înalte de cinci metri, cu geam cu boltă, cu gratii duble, cu o măsuță din fier. Dar, repet, curat. Oricum, intrând, primul lucru pe care l-am făcut, gospodar fiind, a fost să spăl cu detergent pe jos, să spăl masa, baia, ramele la pat, să dezinfectez tot. Dacă în oraș nu mă lasă unii încă să vin și să fac curățenie, să tund iarba și să asfaltez, măcar să-mi consum energia și spiritul gospodar aici. Sper că totuși în câteva zile să ne revedem.

M-am bucurat să îl revăd pe fostul meu coleg de celulă de la Cluj, pe Laurențiu (recidivistul cu 14 ani de temniță comunistă). A venit la vizetă, o ușiță de 20 de cm pe 10 cm în mijlocul ușii, să mă vadă. Era bucuros, emoționat. E omul căruia îi sunt recunoscător că în cele mai cumplite zile, primele zile de arest, alături de Mitică, de Joji, de bătrânul Maier, de Edi, mi-au readus zîmbetul pe față.

Apoi, terminând cu munca administrativă spre ora 18.00, m-am așezat la masă ca să vă scriu. Mă bucur că soarele apunând străbate printre gratii în celulă, mă bucur să pot vedea cerul după 30 de zile de stat într-un subsol, în arestul de la Cluj. Stând cu foaia albă în față și gândindu-mă la voi toți, cei dragi, mi-am amintit de taberele din copilăria mea, la Bucșoaia, în Moldova, de forumul pionierilor de la Vișeu sau Pitești, de excursiile de pe Valea Vaserului din perioada adolescenței. Brusc, se deschide ușa și intră trei agenți, unul cu un ciocan mare din lemn cu capul tot din lemn în mână. Am crezut pentru moment că sunt pe peronul gării și vor să verifice roțile trenului. De fapt, era ciocanul cu care se bate în gratiile duble ca să se constate integritatea, rezistența lor. Cum să-ți pierzi moralul? 🙂 Așa că totul are o doză de farmec și asta mă face să zâmbesc și să sper și să cred în voi.

Da! Cred în voi, băimărenii adevărați care nu vă veți lăsa păcăliți și mințiți. Și vă rog, pentru mine, pentru oraș și pentru o Românie normală să dați încredere oamenilor mei din Coaliția pentru Baia Mare. Dați-mi o echipă ca să pot, indiferent de necazuri și dușmani, să duc mai departe proiectele pentru Baia Mare și pentru Maramureș. Vă sunt recunoscător pentru încrederea cu care mă onorați, dar vă rog să nu mă lăsați singur în fața celor răi și să dați votul vostru în duminica alegerilor, în 5 iunie, echipei mele, Coaliției pentru Baia Mare – o echipă de oameni care știu ce au de făcut pentru ca proiectele mele să fie realizate atât pentru oraș cât și pentru județ.

Vă mulțumesc și vă iubesc,

Cătălin

PS: Săptămâna viitoare sper ca Dumnezeu și judecătorii să ne aducă împreună, ca o mare familie, acasă în Baia Mare, acasă în Maramureș. Am încredere în instanțele din țara noastră și, mai ales, am încredere în Dumnezeu!

ActualMM