Deşi unele fapte nu par atât de grave la prima vedere, legislaţia penală prevede pedepse drastice pentru ele. Astfel, cei care au tendinţa de a fi agresivi cu persoanele din jurul lor, fie prin limbaj, fie prin comportament, pot ajunge la închisoare sau pot primi amenzi penale pentru fapte precum lovirea, ameninţarea sau hărţuirea.

1. Loveşti pe cineva

În momentul de faţă, lovirea este pedepsită de Codul penal cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă, în baza plângerii prealabile a persoanei vătămate. Totuşi, de reţinut este că aceeaşi pedeapsă este valabilă şi pentru orice alt act de violenţă ce cauzează suferinţe fizice.

2. Te iei la bătaie cu mai multe persoane

Cei care participă la o încăierare între mai multe persoane riscă să ajungă la închisoare pentru o perioadă cuprinsă între trei luni şi un an sau să fie amendaţi, conform legii penale. Într-o astfel de situaţie, persoanele prinse în încăierare împotriva propriei voinţe sau care au încercat să-i despartă pe alţii nu sunt pedepsite de autorităţi.

3. Întrerupi o sarcină fără ajutor medical de specialitate

Întreruperea cursului unei sarcini în afara unităţilor medicale autorizate, precum şi întreruperea realizată de cineva care nu este medic specializat în obstetrică-ginecologie (cu drept de liberă practică medicală în această specialitate) sunt pedepsite cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă şi interzicerea unor drepturi. Tentativa la această infracţiune este, de asemenea, pedepsită. Totuşi, trebuie specificat că legea nu pedepseşte femeia însărcinată care-şi întrerupe cursul sarcinii.

4. Nu ajuţi o persoană aflată în dificultate

Tot infracţiune este considerată şi omisiunea de a ajuta sau de a anunţa imediat autorităţile la găsirea unei persoane a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi care nu se poate salva singură. Fapta este egală cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă, însă pedeapsa nu este valabilă dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav.

5. Răpeşti o persoană care nu-şi poate exprima voinţa sau nu se poate apăra

La capitolul infracţiuni contra libertăţii persoanei, în Codul penal se prevede că răpirea unei persoane care nu-şi poate exprima voinţa sau care nu se poate apăra este considerată lipsire de libertate în mod ilegal. În acest caz, pedeapsa este închisoarea de la unu la şapte ani. Atunci când lipsirea de libertate implică un copil, pedeapsa este închisoarea de la trei la zece ani. Conform actului normativ, autorităţile pedepsesc inclusiv tentativa la infracţiune.

6. Ameninţi pe cineva

Dacă îi provoacă o stare de frică, cei care ameninţă o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare riscă să fie pedepsiţi cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă, în baza plângerii prealabile a acesteia. Totuşi, pedeapsa aplicată într-un astfel de caz nu poate fi mai drastică decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea cu care a fost ameninţată persoana respectivă.

7. Hărţuieşti pe cineva

Dacă cineva urmăreşte, în mod repetat şi fără drept sau fără un interes legitim, o persoană şi îi cauzează o stare de frică, riscă pedeapsa cu închisoarea de la trei la şase luni sau amenda penală. Aceeaşi pedeapsă este aplicabilă şi în cazul supravegherii, în mod repetat, a locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de persoana vizată. În altă ordine de idei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la trei luni sau cu amendă efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări la distanţă care, prin frecvenţă sau conţinut, cauzează o temere unei persoane. În toate cazurile, legislaţia stabileşte că acţiunea penală este pusă în mişcare în baza plângerii prealabile a persoanei vătămate.

8. Hărţuieşti sexual o persoană cu care lucrezi împreună

Cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă este pedepsită hărţuirea sexuală, conform Codului penal, în baza plângerii prealabile a persoanei vătămate. Concret, această faptă constă în pretinderea, în mod repetat, de favoruri sexuale în cadrul unei relaţii de muncă (sau similare acesteia), dacă în acest fel victima este intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare.

9. Distrugi bunurile altor persoane

Cei care distrug, degradează sau aduc în stare de neîntrebuinţare un bun ce aparţine altuia riscă, în baza plângerii prealabile a persoanei vătămate, să fie pedepsiţi cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă.

10. Te porţi abuziv în timpul muncii

Cei care se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi întrebuinţează expresii jignitoare faţă de o persoană pot fi pedepsite, potrivit legii penale, cu închisoare de la o lună la şase luni sau cu amendă.

11. Te prezinţi autorităţilor sub o identitate falsă

Persoanele care se prezintă autorităţilor sub o identitate falsă, pentru a induce sau a menţine în eroare în vederea producerii unei consecinţe juridice, pot fi pedepsite cu închisoare de la şase luni la trei ani. Dacă prezentarea se face prin folosirea identităţii reale a unei persoane, Codul penal prevede că pedeapsa este închisoarea de la unu la cinci ani.

Cum se stabileşte cuantumul amenzii penale

Amenda penală constă, practic, în suma de bani pe care un condamnat trebuie să o plătească statului, potrivit dispoziţiilor Codului penal. Cuantumul acesteia se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă.

Concret, suma corespunzătoare unei zile-amendă, care este cuprinsă între 10 şi 500 de lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 şi 400 de zile. De exemplu, dacă pentru o faptă se stabileşte ca suma să fie de 10 lei şi numărul de zile-amendă să fie de 30 de zile, rezultă un cuantum al amenzii penale de 300 de lei.

„Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa”, scrie în actul normativ amintit.

Totuşi, există unele limite speciale ale zilelor-amendă, ce sunt cuprinse între:

• 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii;
• 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
• 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de doi ani.

Important de ştiut este că, dacă o persoană condamnată nu plăteşte amenda penală, în tot sau în parte, cu rea-credinţă, autorităţile îi pot înlocui numărul de zile-amendă neexecutate cu un număr egal de zile de închisoare. Totodată, pentru persoanele care nu pot executa pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, din motive ce nu li se pot imputa, instanţa poate înlocui, cu consimţământul acestora, obligaţia de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta un număr egal de zile de muncă neplătite în folosul comunităţii.

În anumite condiţii, instanţa poate renunţa la aplicarea unei pedepse

Instanţa are posibilitatea de a renunţa la aplicarea unei pedepse, aşa cum se arată în Codul penal, însă doar în cazul în care sunt întrunite anumite condiţii. Mai precis, acest lucru se poate decide:

• dacă infracţiunea săvârşită este de o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit;
• dacă în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Totuşi, renunţarea la aplicarea pedepsei nu este o măsură aplicabilă dacă:

• infractorul a mai suferit în trecut o condamnare, cu unele excepţii;
• faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii doi ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat;
• infractorul s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor;
• pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de cinci ani.

În situaţia în care judecătorii aleg varianta renunţării la aplicarea pedepsei, infractorilor li se aplică un avertisment. „Avertismentul constă în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renunţarea la aplicarea pedepsei şi atenţionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni”, prevede Codul penal.

Important! Judecătorii mai au la dispoziţie şi varianta amânării aplicării unei pedepse. Într-un astfel de caz, se stabileşte un termen de supraveghere de doi ani şi, practic, dacă persoana în cauză nu săvârşeşte o nouă infracţiune în acea perioadă, nu i se mai aplică pedeapsa. (avocatnet.ro)