Marţi, a treia zi de Paşti, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Habra, de la Groşi – Baia Mare, cu ocazia hramului „Învierea Domnului” al sfântului locaş, hram care, prin tradiţie se ţine în a treia zi a Sfintelor Paşti.
La sosire, P.S. Iustin Sigheteanul a fost întâmpinat de stareţa mănăstirii, monahia stavroforă Justiniana Calini, de primarul comunei Groşi, Gheorghe Lupan, de soborul de peste 25 de preoţi şi diaconi slujitori, de cele câteva sute de credincioşi veniţi împreună cu preoţii lor, ca să se roage în această zi frumoasă şi luminoasă.
Din sobor au făcut parte pr. dr. Vasile Augustin, vicar eparhial, pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial, pr. dr. Bogdan Gavra, consilier eparhial, arhim. dr. Casian Filip, ecleziarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, pr. Fabian Coroian, protopopul de Baia Mare, pr. Ioan Coltan, ctitor al mănăstirii, pr. Călin Iosip, slujitor la Sfântul Altar al mănăstirii, pr. dr. Claudiu Pop, parohul din Groşi.
În rândul credincioşilor s-au aflat muzeograful Viorica Ursu, care a studiat istoricul mănăstirii şi provenienţa numelui acesteea, Zamfir Ciceu, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Nicolae Bud, fost parlamentar, Viorel Deghid, fost director al CAS. Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată pe o scenă în aer liber, amplasată în curtea mănăstirii, în apropierea bisericii. Răspunsurile au fost date de membrii ASCOR Baia Mare, coordonaţi de Vlad Verdeş, care a încântat credincioşii cu câteva frumoase pricesne, alături de Gabriela Ardusătan, fiică a satului Groşi.
În cuvântul de învăţătură, P.S. Iustin Sigheteanul a vorbit credincioşilor despre arătările Mântuitorului după Învierea Sa din morţi şi a detaliat pericopa evanghelică a sărbătorii, cea a drumului spre Emaus a doi dintre ucenici, care vorbeau despre patimile Sale, dar aveau ochii ţinuţi să nu-L cunoască, cu toate că Mântuitorul mergea împreună cu ei pe drum. L-au cunoscut, însă, la frângerea pâinii, când au ajuns sa cineze, dar îndată după ce L-au recunoscut, Mântuitorul S-a făcut nevăzut.
Trebuie să înţelegem din Evanghelia de azi că Mântuitorul este veşnic călător, iar creştinismul este religia creaţiei. Iisus ne dăruieşte tot ceea ce cerem şi se ascunde sub chipul pâinii. Ultima jertfă sângeroasă a fost Răstignirea lui Iisus. Aceasta este taina creştinătăţii. Să creştem copiii în credinţa creştină, să păstrăm familia creştină, să păstrăm şcoala tradiţională şi ora de religie în şcoală, i-a îndemnat pe credincioşii prezenţi P.S. Iustin Sigheteanul.
Mănăstirea Habra, spun unii istorici, a fost pomenită odată cu Mănăstirea din Perii Maramureşului, stavropighie a Patriarhiei Constantinopolului, la sfârşitul secolului al XIV-lea. La sfârşitul secolului al XVI-lea, la 1595, este pomenită ca reşedinţă a stareţului Efrem, un apropiat al lui Mihai Viteazul, sprijinitor al unirii celor trei teritorii româneşti şi, deci, a Unirii înfăptuite de Mihai Viteazul. Pentru susţinerea lui Mihai Viteazul, mănăstirea a fost distrusă şi stareţul Efrem obligat să ia drumul pribegiei, ajungând episcop de Huşi şi apoi de Rădăuţi.
Mănăstirea şi bunurile au fost ocupate abuziv de un nobil sătmărean, care a alungat călugării şi preoţii sfântului locaş, a demolat casele mănăstirii şi a stăpânit totul ca pe un bun al său. Aşa au desfiinţat Mănăstirea Habra duşmanii românilor şi Ortodoxiei.
În 1990, preotul paroh din Groşi, Ioan Coltan, a reluat pelerinajul la locul mănăstirii, păstrat în memoria oamenilor satului ca loc sfânt, un rol important având muzeograful Viorica Ursu, care i-a impulsionat mereu să refacă mănăstirea. Lucrările de reconstruire a mănăstirii au început în 1992, iar sfinţirea pietrei de temelie a fost făcută de P.S. Iustin Sigheteanul, la 25 august 1996, când s-au pus, astfel, bazele mănăstirii cu hramul „Învierea Domnului”.
În toamna anului 1997 au venit aici un grup de maici, dată de la care mănăstirea este vieţuită. S-au construit, în paralel, biserica, la care peste o lună încep lucrările de pictură, şi casa monahală, cu trei nivele, în care este situat paraclisul cu hramul „Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş”. În 1999, mănăstirea a mai primit hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, după numele lui Mihai Viteazul, pentru faptul că se împlineau atunci 400 de ani de la intrarea victorioasă în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul şi de la trecerea sa pe la această mănăstire.
La fiecare Sfântă Liturghie de aici se face pomenirea episcopului Serghie al Maramureşului, a stareţului Efrem şi a familiei lui Mihai Viteazul, un mare credincios al neamului românesc. După încheierea lucrărilor de pictură se va face târnosirea sfintei biserici, în care acum se slujeşte doar în subsol.
