Inițial a fost ales pentru a interpreta rolul lui Iuda în super premiatul film „Iisus din Nazareth”, regizat de italianul Franco Zeffirelli. Dar, în zilele de dinaintea primei duble, în timp ce se făceau probe pentru lumini, a apărut pe platou cu hainele lungi și părul lăsat pe spate, iar unul dintre figuranți a căzut în genunchi strigând: „Doamne!”. Acesta a fost momentul care a schimbat pentru totdeauna istoria unui film de referință. Și destinul actorului Robert Powell, care până atunci fusese ateu.
Cea mai populară dintre adaptările biblice, „Iisus din Nazareth”, drama regizată de Franco Zeffirelli, de cinci ori nominalizată la Premiile Bafta și de două ori la Premiile Emmy, cu greu poate fi uitată de cei care în anii comunismului reușiseră să o vadă pe casetă video. Producția care reunește nume mari ale cinematografiei internaționale, de la Laurence Olivier, Anthony Quinn, Claudia Cardinale, Ian Holm, Anne Bancroft, Peter Ustinov îl are în rolul principal pe Robert Powell , actor britanic care l-a întruchipat pe Iisus în această evocare zguduitor de realistă a vieții Mântuitorului de la naștere până la răstignire. Interpretarea sa unică l-a recreat pe Iisus în cultura modernă și i-a adus actorului britanic faima internațională, dar și un „stigmat” pe viață.
De la avocatură la actorie
Robert Powell s-a născut la 1 iunie 1944, în Salford, un orășel din nordul Angliei. Prima lui opțiune în ceea ce privește profesia a fost Facultatea de Drept, însă în scurt timp viața a luat o altă întorsătură. În anii studenției, jucând într-o piesă de teatru, l-a uimit pe regizor cu talentul său actoricesc, iar acesta nu s-a lăsat până ce nu l-a convins pe Robert să urmeze o carieră în actorie. A debutat cu roluri secundare în producțiile „Walk a crooked path” și „The italian job” („Jaf în stil italian”), în anul 1969. Începutul anilor ’70 i-au adus un rol important în primul sezon al celebrului serial britanic „Doomwatch”. A continuat cu două filme de groază, considerate astăzi producții de referință în domeniu: „Asylum” și „The Asphyx”. În 1974 a primit rolul principal în filmul „Mahler” și apoi în piesa de teatru „Travestiți” a lui Tom Shepard, un mare succes al vremii. Cu o carieră în plină ascensiune în cinematografia și în televiziunea britanică, Robert Powell părea că a găsit drumul pe care trebuia să meargă. În scurt timp avea să cunoască însă cu adevărat celebritatea, datorită unui rol ce l-a marcat teribil.
Imaginea lui Iisus l-a transformat într-un „stigmatizat”
La mijlocul anilor ’70, Franco Zeffirelli începea să lucreze la producția „Iisus din Nazareth”, căutând să realizeze cea mai completă și zguduitoare ecranizare a vieții Fiului lui Dumnezeu de până atunci. Zeffirelli avea în minte pentru rolul lui Iisus doi mari actori, Al Pacino și Dustin Hoffman. Robert Powell s-a prezentat la casting fără prea mare entuziasm, iar după probe a fost distribuit în rolul lui Iuda. Într-una dintre zile, urmărind atent filmările, Zeffirelli s-a oprit pe ochii lui Robert, realizând că aceia ar putea fi ochii lui Iisus. Le-a cerut celor de la machiaj să îl aranjeze pe Robert așa cum trebuia să arate Iisus în film. În momentul în care actorul a ieșit din cabina de machiaj, toată echipa de filmare a încremenit: Zeffirelli găsise omul perfect pentru a-l întruchipa pe Mântuitor. Robert Powell nici nu bănuia ce îl așteaptă și cum va fi el influențat de acest rol.
Înainte de a începe filmările, Robert a fost nevoit să își oficializeze relația cu iubita sa, Barbara Lord, deoarece producătorul filmului nu putea concepe că cel care urma să îl interpreteze pe Iisus „trăia în păcat”. Filmul lui Zeffirelli a fost un real succes cinematografic, iar interpretarea lui Robert, o adevărată probă de talent și profesionalism. Puțini știu însă că actorul era ateu, și, cu toate încercările de convertire ale celor din jurul său, el și-a păstrat convingerile. Deși se părea că actorul britanic se îndreaptă către Hollywood, lucrurile nu au stat chiar așa. Imaginea lui Iisus l-a urmărit de atunci încontinuu. Mulți producători și regizori au refuzat să îl distribuie în filme ce presupuneau scene de sex sau violență, motivând că cel care l-a interpretat pe Iisus nu poate apărea în astfel de roluri. Robert a dovedit însă că poate „păcătui”, jucând mai departe în filmul „The thirty nine steps” („39 de trepte”), în care a făcut din nou un rol extraordinar.
În 1982 a primit două distincții importante – Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de film de la Paris și la cel de la Veneția, pentru rolurile din „Arlequin” și „Imperativ”. În prezent își dedică timpul operelor caritabile și emisiunilor de televiziune din Marea Britanie.
Într-un interviu acordat lui James Barclay în 1977, pentru revista Movie Stars, Robert Powell mărturisea:
„Înainte de a începe acest film, nu aveam nici cel mai mic interes pentru religie și nicio părere despre Iisus Hristos. Acum cred în Hristos și în divinitatea Lui, chiar dacă nu merg constant la Biserică. Înainte de a începe să filmez, informațiile mele despre Iisus se limitau la învățăturile de la școala duminicală și din poveștile religioase, totul la un nivel mai curând imatur.
Știam că asta nu va fi suficient pentru mine, ca actor, pentru a face ca personajul meu să fie mai bun. Așa că am citit Biblia din scoarță-n scoarță, lucru pe care nu îl mai făcusem înainte. Am consultat, de asemenea, lucrări de specialitate și comentarii asupra Bibliei pentru că doream să văd ce gândesc și alții. Un actor trebuie să fie obiectiv când interpretează un rol. Cu toate astea, după ce l-am interpretat pe Iisus în toate aceste luni, ar fi extrem de greu să nu cred în El.
Multe scene m-au mișcat profund; este cazul secvenței predicii de pe munte. La jumătatea filmării ei, am fost atât de impresionat eu însumi, încât am început să plâng.
Eu Îl văd pe Hristos ca pe o combinație între om și Dumnezeu. Este un om care a mers contra curentului politic al acelor vremuri. Nu e un om furios, chiar dacă e capabil de o indignare extremă. Nu e nici prea comod. Teoretic, scena crucificării nu ar fi trebuit să fie una dificilă pentru mine. Dar eram puțin cam nervos, poate din cauza faptului că reușisem să mă înfometez printr-un regim in care am mâncat doar brânză timp de 12 zile înainte ca scena să fie turnată, pentru a apărea foarte slab”.
