Rezidenţii şi comercianţii sunt exasperaţi de invazia grupului aşa-numiţilor „barbă neagră”, cerşetori violenţi din România.

„Îmi dai un euro?”. „Nu am”. „Atunci îţi zgârii maşina”. Se întâmplă de săptămâni în fiecare zi în centrul oraşului Mestre, pe Corso del Popolo, în faţa băncilor şi magazinelor.
Agenţii municipali intervin chemaţi de comercianţi, cerşetorii fug. Agenţii pleacă,cerşetorii se întorc.

Cei mai violenţi sunt cei numiţi „barbă neagră” (barbanera – it.), care cerşesc, ameninţând. Membrii acestui grup se opresc în apropierea hotelurilor şi aşteaptă turiştii.
„Devine imposibil să lucrezi”, povesteşte Alessandra Massignani, un ghid turistic care lucrează în Mestre şi în centrul istoric. „Sunt momente când turiştilor le este teamă să iasă”. Se tem să nu fie jefuiţi. Sunt mulţi cerşetorii, şi organizaţi. Sosesc cu maşini cu numere româneşti, apoi iau autobuzul pentru a merge să „lucreze” la Venezia, la podul Calatrava.

„Îşi fac toate nevoile pe stradă, fără nicio reţinere”

„Şi dimineaţa, dar cel mai des seara, în jurul orei 7, aici în faţă sunt cel puţin treizeci de persoane”, povesteşte un barman chinez.
„Beau, dorm, şi apoi îşi fac toate nevoile pe stradă, fără nicio reţinere”, povesteşte. „De şapte ani sunt aici, însă o situaţie de degradare precum aceasta nu am mai văzut niciodată”.
Primăria a intervenit deja în diferite ocazii pentru a face curăţenie dar situaţia, se plâng rezidenţii şi comercianţii, degenerează.

Unul dintre ultimele cazuri, de acum câteva zile: un grup de turişti, la un hotel, a fost deranjat în mod violent, oamenii fiind obligaţi să dea de pomană pentru a putea ieşi din maşini.
„Corso del Popolo a fost de fapt ocupat”, spune consilierul pentru Mediu Gianfranco Betin, „de marele grup al aşa-numiţilor „barbă neagră”, falşi cerşetori care provin cu toţii dintr-o anumită zonă din nordul României. Pretind să li se dea de pomană, altfel recurg la intimidări, ameninţări şi chiar la fapte. Practic în aceste zile sunt prezenţi în diferite parcări cu benzi albastre şi pretind bani, dacă nu-i primesc distrug maşina”.
„În mod repetat, în săptămânile şi zilele trecute, ca Direcţie de Mediu, a trebuit să dispunem intervenţii radicale de curăţare a unor zone întregi, pentru că aceştia îşi petrec noaptea, defechează şi urinează, murdăresc în multe alte moduri zonele verzi, trotuarele, colţurile oraşului”, adaugă Betin explicând că „este vorba de o adevărată bandă, nu de simpli prost educaţi, care alătură acestor frumoase fapte, extorcări, furturi, intimidări şi ameninţări, pe lângă ocuparea în mod abuzivă de teren public şi distrugeri (la maşini dar nu numai). Amenzile, pe care le aplică şi poliţia municipală, sunt inutile, aşa cum este inutilă – şi costisitoare – munca noastră de curăţenie continuă” .

Căile ce trebuie parcurse pentru a se elibera Corso del Popolo, potrivit consilierului, sunt două.
Prima. „Aşa cum s-a făcut împotriva unui grup de-al lor activ în jurul podului Calatrava, ar trebui să li se dea şi tuturor celor care acţionează la Mestre ordin de expulzare, adică unicul act eficace pentru expulzarea cetăţenilor comunitari care comit infracţiuni care să-i facă să merite acest lucru, şi cu siguranţă este cazul lor”.
A doua: „Să fie anchetaţi pentru constituire de grup infracţional, dat fiind că acţionează în grup şi în mod organizat, punând astfel în sarcina lor o acuzaţie grea şi nu o simplă contravenţie”.

Bărbile negre
Cine sunt „bărbile negre”? Romi de origine română, care provin în special din Transilvania. O armată de peste două sute de cerşetori, în majoritate femei, de care cronicile locale au început să se ocupe acum doi ani. Însă fenomenul „bărbilor negre” explodează în toată criticitatea şi violenţa sa la începutul lui 2012 când se are senzaţia clară că în spatele „debarcării” în masă a acestor cerşetori români există o adevărată regie. Infracţională. Grupuri organizate care gestionează cu logica clanurilor de familie afacerea cerşetoriei la Veneţia, unul dintre puţinele oraşe în măsură să atragă un flux continuu de turişti deloc condiţionat de anotimpuri.

Porecla derivă de la faptul că bărbaţii îmbracă mereu haine de culoare închisă şi îşi lasă bărbi lungi şi negre. Ziua se revarsă în centrul istoric şi pe străzile principale din Mestre, noaptea „dispar” în taberele improvizate pe care şi le ridică sub podurile din Marghera, în zonele verzi, în clădiri dezafectate, cu atât mai mult dacă sunt în apropiere de calea ferată sau de gară: tabere costruite cu corturi, barăci din tablă şi care în scurt timp se transformă în gropi de gunoi. Dar sunt şi navetiştii care debarcă în lagună din provinciile Padova şi Treviso.
Odată cu trecerea timpului nu numai că le-a crescut numărul ci şi agresivitatea atât în privinţa oamenilor de jecmănit, adică a vizitatorilor cărora le cer în mod insistent de pomană ajungând chiar să-i îmbrâncească, să-i insulte şi să-i ameninţe în cazul în care ghinionistul nu bagă mâna în portofel, cât şi a „colegilor” cu agresiuni şi bătăi pentru controlarea teritoriului.
Devenind o problemă de ordine publică înainte de a fi o urgenţă cu caracter social. Pe de-altă parte, tentativele repetate de abordare puse în practică de Serviciul de protecţie socială şi umanitară al Primăriei au fost până acum refuzate chiar şi dacă era vorba şi numai despre posibilitatea de a face un duş sau a lua o masă caldă. „Bărbile negre” răspund numai şefilor care îi controlează şi îi exploatează şi care folosesc veniturile din cerşit pentru achiziţionarea de imobile în oraşele de origine.

Misiunea lor este aceea de a băga în buzunar cât mai mult numerar posibil. Simplei cerşetorii i-au alăturat şi meseria de hamal abuziv la Venezia, luând în vizor podul Caltrava abili în a se oferi să care valize sus şi jos pe scări pretinzând apoi, mai mult cu vorba rea decât cu cea bună, „tariful” de zece euro. Acelaşi lucru la trenurile din Santa Lucia şi Mestre.
Primăria a făcut şi face multe eforturi pentru a încerca să stopeze invazia. Începând de la Oculus, programul de regenerare urbană, care în colaborare cu Prefectura, cu braţul operativ al Poliţiei municipale, a recuperat din ghearele lumii interlope şi marginalizării circa şaizeci de clădiri şi spaţii abandonate. Evacuări, demolări, blocări ale unor puncte de acces care continuă şi astăzi.

Sursa: gazetaromaneasca.com