Pentru prima dată în istoria imigrației românești în Italia, candidații români care au decis să participe la alegerile administrative locale din Torino își fac campanie electorală.

Cu buget modest, cu reglaje din mers, dar cu mult optimism și energie. Este un prim pas, foarte important, a cărui necesitate este de dorit să o înțeleagă toți cei care doresc să se aventureze în această cursă.

De asemenea, spre deosebire de ultimele alegeri, din 2011, candidații au devenit mult mai realiști, alegând să se înscrie în lupta pentru circumscripțiile orașului, nu pentru primărie. Unicul candidat care a decis să cucerească o poziție în cel mai important consiliu al orașului are deja experiență administrativă, ocupând timp de cinci ani o funcție similară în structura unei alte primării. Reamintim cititorilor că la alegerile din 2011 numărul românilor care au candidat pentru poziția de consilier al primăriei a fost de 12, cinci dintre aceștia reușind să obțină zero voturi iar alți trei mai puțin de 25 de voturi. O înfrângere rușinoasă, din care se pare că au învățat actualii candidați.

Un aspect deosebit de important vine din partea publicului „spectator”, ocazional participant, care este surprinzător de pozitiv și comentează pozitiv evoluția candidaților. Cele mai multe mesaje sunt de încurajare, susținere. Chiar dacă este știut faptul că Facebook, de exemplu, poate fi luat în considerare folosind marje foarte largi și cu riscuri ridicate, sprijinul manifestat dă energie suplimentară și optimism celor aflați în cursă.

Treptat, pe măsură ce imaginea celor cinci prinde contur, din rândul românilor se diferențiază o categorie interesată, care dorește să se implice și care oferă sprijin concret.

Italia, alegeri locale, mai este puţin timp pentru înscriere: până la 26 aprilie

Dificultăți și oportunități

Principala dificultate a candidaților este înscrierea românilor pe listele electorale suplimentare. Există o reticență naturală din partea electorilor români, cultivată și susținută de dezamăgirile repetate produse de politica din țara natală. În plus, lipsa unei educații civice este foarte vizibilă, indiferența față de implicarea în viața publică a orașului în care se trăiește, dublată de neînțelegerea rolului fiecărui cetățean fiind o caracteristică generală.

Aceste aspecte sunt combătute, în general, prin discuții directe și explicarea faptului că „administrația publică nu e politică” iar „prețul la orice serviciu public, calitatea acestui serviciu public, oportunitățile și protecția pe care orașul ți le oferă depind de consilieri, ai circumscripțiilor și primăriei. Dacă nu trimiți în consiliu o persoană care să intervină și în avantajul tău, vei suporta mereu deciziile altora”.

O altă dificultate importantă este absența resurselor și a voluntarilor care să se implice alături de candidați. Deși în fază inițială voluntarii și-au manifestat intențiile pozitive, în general ele au ținut până la „prima luptă” când ar fi trebuit să iasă pe teren și să se confrunte cu electorul român. Resursele economice și logistice sunt un aspect dureros, ele fiind limitate sau extrem de limitate. Dar, din nou, învățând din experiența anterioară când cu investiție zero s-au obținut rezultate pe măsură, candidații au pus în joc un minimum de resurse pentru desfășurarea campaniilor electorale.

Oportunitățile țin mai ales de colaborarea între candidați și planurile de după alegeri. Astfel, indiferent de natura rezultatului, cei cinci „magnifici” torinezi vor avea de câștigat, dincolo de experiența imposibil de dobândit în alt context, și o poziție pe care foarte puțini o au. Tot ceea ce fac acum, modul în care sunt organizați, vizibilitatea câștigată, efortul apreciat de partenerii italieni, aprecierea din partea românilor interesați de viața publică, sunt premisele unei evoluții incontestabile în mediul socio-politic italian. Un exemplu concludent este alianța pe care cei trei candidați de dreapta au făcut-o pentru a susține un candidat unic la consiliul primăriei.

Cine sunt cei cinci magnifici

În ordinea intrării în cursa electorală, cei mai importanți cinci candidați români la alegerile administrative torineze din 2016 sunt: Maria Ungurean, Elena Putină, Adrian Ichim, Mihai Tancau si Eva Laslo.

Maria Ungurean are 24 de ani și candidează pentru Circumscripția 6, unde locuiesc peste 6.800 de rezidenți români. Până în prezent, pe listele suplimentare sunt înscriși circa 600 de români, cărora li se adaugă românii care au deja cetățenie italiană. De asemenea, strategia Mariei vizează și atragerea voturilor electoratului italian. Maria a ales să candideze alături de Forza Italia. Sloganul său este „Il Coraggio di Cambiare”.

Elena Putină are 44 de ani și candidează pentru Circumscripția 2, unde numărul românilor este impresionant: peste 9.000, aproape cât numărul conaționalilor noștri din orașul Milano. Este și sectorul cel mai dificil, din punct de vedere al competiției între candidați, fiind rezultatul unirii a doua sectoare, care anterior avea fiecare consilierii săi. Astfel, dincolo de competiția internă vă exista și o competiție între două structuri de administrare. Elena se bazează pe o vastă experiență în domeniul intervențiilor sociale și pe circa 420 de români deja înscriși pe listele suplimentare. Efortul ei însă va trebui să depășească de departe numărul înscrișilor și să se apropie de 1.000 de voturi, pentru a avea șanse reale în lupta pentru consiliu. Elena candidează direct pe lista PD-ului ceea ce ar putea să îi ofere un avantaj semnificativ. Sloganul electoral al acesteia este „Muncă și deminitate”.

Adrian Ichim, în vârstă de 48 de ani, este singurul dintre candidați care s-a înscris pentru consiliul primăriei orașului Torino și este, de asemenea, singurul care are deja experiență în funcția de consilier al unei primării italiene. Bazinul său electoral este format din cei peste 3.500 de români înscriși pe listele suplimentare la nivelul orașului și din românii cu dublă cetățenie. Adrian se confruntă cu efortul cel mai amplu dintre toți cei cinci candidați iar strategia sa este clar diferită de a candidaților din circumscripții.

Mihai Tancău, 48 de ani, candidează pentru Circumscripția 7, unde locuiesc circa 6.000 de rezidenți români. Bazinul său electoral este mixt, compus atât din cei circa 440 de români înscriși pe listele suplimentare, cât și din rezidenții italieni, cu care are o relație excelentă. Mihai este cunoscut în zona sa ca bun profesionist și om de o generozitate exemplară. A ales să candideze pe listele Forza Italia, făcând alianță cu ceilalți doi colegi. În campanie, Mihai se concentrează pe familiile tinere și micii oameni de afaceri din zona sa.

Eva Laslo, 31 de ani, candidează în sectorul cu cei mai puțin români, Circumscripția numărul 8. Din fericire numărul celor înscriși pe listele electorale i-ar putea asigura o marjă confortabilă de mișcare, acestora adăugându-se atât românii cu dublă cetățenie cât și italienii cu care Eva are relații foarte bune. Strategia ei de comunicare este transversală, cu accent pe tineri și mici antreprenori. Sanșele celor cinci „magnifici” de la Torino sunt în acest moment bune și foarte bune. Dar este încă devreme pentru a putea formula o estimare pertinentă, cele două luni de campanie care au rămas putând produce mari surprize.

Cu siguranță, pe ultima sută de metri, își vor anunța participare și alți candidați români, atât în circumscripții cât și pentru consiliul primăriei. Însă rezultatele acestora vor fi, inevitabil, din nou și previzibil, pe măsura investiției. Între timp, le urăm mult spor și succes celor care și-au pregătit din vreme drumul.

Sursa: gazetaromaneasca.com