ROHIA. Anual, în 15 august, mii de pelerini din Maramureş dar şi din judeţele învecinate iau calea Mănăstirii Rohia pentru a se ruga la Icoana făcătoare de minuni de aici, dar şi pentru a participa la slujbele speciale care se oficiază în această perioadă.

Mănăstire ridicată în memoria unei copile

Începuturile mănăstirii sunt legate preotul Nicolae Gherman (1877-1959), paroh în satul de la poalele Dealului Viei – Rohia, deal pe care se găseşte aşezată mănăstirea. Preotul ctitor a zidit mănăstirea în memoria fiicei sale, copila Anuţa, pe care a pierdut-o la vârsta de numai 10 anişori. Copilă i-a apărut în vis părintelui şi a insistat să construiască pentru ea o „casă a Maicii Domnului”care să fie amplasată „ în Dealul Viei din hotarul Rohiei”.

Legenda spune că preotul nu a crezut în vise şi nici nu le-a împărtăşit nimănui, pâna când, într-o zi o femeie credinciosă din sat, Floarea lui Ilie, a venit la el şi l-a luat la rost că nu îndeplineşte voia divină.

Sprijinit de consătenii săi, părintele a decis ridicarea Sfintei Mănăstiri într-o poiană numită „la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului, a fost înfiptă o cruce. Peste câteva zile, însă, constructorii au constatat uimiţi că semnul în poiană nu mai era la locul lui, ci se afla în altă parte, tocmai pe pintenul dealului pe o stâncă. Bănuind că o mână răuvoitoare a săvârşit această mutare, crucea a fost adusă şi aşezată la locul ei iar un credincios, pe nume Alexandru Pop, a rămas de pază peste noapte. Seara târziu când a început să ningă credinciosul s-a întors acasa.

A doua zi, de dimineaţă, când a ajuns acolo, deşi nu era nici o urmă pe zăpada proaspăt căzută, crucea nu era la locul ei ci a fost din nou gasită pe locul unde se află actuala biserică a mănăstirii.

Cu toţii au considerat că acesta nu poate fi decât un semn divin prin care s-a arătat locul unde să fie construită biserica sfintei mănăstiri.

Lucrările pentru ridicarea bisericii au început în anul 1923. După multe greutăţi, cu sacrificii mari şi ajutat de entuziasmul şi braţele sutelor de credincioşi, s-a reuşit ca în timp de doi ani să fie ridicată o biserică modestă şi o casă monahală.

Mănăstirea a fost sfinţită abia în 1926, de către episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august, de sarbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul mănăstirii.

Astfel a luat fiinţă „primul aşezământ de acest feliu” în Ardealul alipit.

Multă vreme, aşezământul a rămas la stadiul de schit, neputându-se dezvolta din cauza accesului foarte greu. Mănăstirea s-a putut dezvolta dupa 1965 şi mai ales 1970, când s-a introdus curentul electric şi s-a amenajat drumul de acces.

Un tablou al preotului Gherman în braţe cu Anuţa, copila în memoria căreia s-a ridicat Mănăstirea, se găseşte la Rohia, aşezată la loc de cinste, în Biblioteca Mănăstirii.

Astăzi prin reorganizarea Bisericii Ortodoxe Române, Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia se afla sub oblăduirea canonică a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului. Ea este situată în „Ţara Lapuşului”, un prea frumos, pitoresc şi binecuvântat colţ de tară românească, la cca. 50 km de oraşul Baia Mare şi 43 km de oraşul Dej, în hotarul satului Rohia ce aparţine oraşului Târgu Lapuş, în mijlocul unui codru de fag şi stejar, pe coama unei coline ce poartă numele „Dealul Viei”, la o altitudine de aproximativ 500 de metri.

Icoană făcătoare de minuni

Pelerinii care vin la Rohia de Sfântă Maria Mare, vin să se închine Icoanei Maicii Domnului care se spune că ar înfăptui minuni. Autorul Icoanei este călugărul Nicanor din Sfântul Munte Athos şi se găseşte în Paraclisul „Sfântul Nicolae” de la demisolul bisericii noi.

În deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, icoana a scăpat dintr-un incendiu când, din cauza unei lumânări nesupravegheate, suportul lemnos al icoanei a luat foc fiind mistuit în întregime, în timp ce icoana pastrează doar câteva urme care mărturisesc minunea săvârşită.

În anul 2004, icoana a fost restaurată de către profesorul universitar Teo Mureşan, din Cluj Napoca”. Cu ocazia praznicului, Icoana este scoasă în ajunul sărbătorii în pridvorul bisericii pentru ca peleriniii să aibă acces mai facil.

Centru cultural după model adus de la Muntele Athos

De la ctitorire până în prezent, mănăstirea s-a dezvoltat foarte mult şi are acum mai multe clădiri : „Casa de Stejar” (1965), „Casa Stăreţiei” (1969-1972), „Casa cu Paraclis” (1973-1975), „Casa Poetului” (1977-1979), „Altarul de vară” (1980-1983), „Poarta maramureşană” de la intrare în incinta mănăstirii (1988), „Casa Albă” (1988-1992), „Poarta din sat” (1999 – 2001), „Colţul maramureşan” compus dintr-o casă şi o biserică de lemn (2001).

De Rohia se leagă numele lui Nicolae Steinhardt, care a trecut de la iudaism la creştinism după ce a stat în închisoare şi şi-a petrecut ultimii ani din viaţă la mănăstirea „Sfânta Ana” unde este şi îngropat.

În 2008, la iniţiativa şi sub supravegherea P.S. Sale Justin Sigheteanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, la Mănăstirea „Sfînta Ana” de la Rohia, Tg. Lăpuş, obştea a început construirea Centrului monahal şi cultural „Nicolae Steinhardt”.

Centrul Cultural –Monahal este format din două corpuri de clădiri: A şi B unde va fi biblioteca mănăstirii, sala de lectură, sala de conferinţe, muzeul mănăstirii, muzeul Nicolae Steinhardt, muzeul ctitorilor şi stareţilor, centru de documentare, un Paraclis, trapeza mănăstirii.

Se construieşte după un model importat tocmai de la Muntele Sfânt, pentru că Turnul tezaur, cea mai înaltă clădire din ansamblul ahitectonic va avea nu mai puţin de 12 etaje, dar pentru a nu depăşi înălţimea bisericii au fost săpaţi în stâncă 27 de metri sub nivelul drumului de acces. Investiţia finală va fi de aproximativ opt milioane de euro, pentru trei clădiri cu o suprafaţă de aproape opt hectare.

Programul slujbelor

Duminică, 14 august:
– ora 8,30 – Slujba Utreniei, iar de la ora 9,30 Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Cuvânt de învăţătură;

– ora 17,oo – Vecernia mare cu Litie, Acatistul Adormirii Maicii Domnului săvârşite de către Preasfinţitul Părinte JUSTIN SIGHETEANUL Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului înconjurat de un sobor de stareţi, preoţi si diaconi. Cuvânt de învăţătură al Preasfinţiei Sale, Preasfinţitul Părinte Episcop Justin Sigheteanul.

– orele 21,30 – Slujba Privegherii: Utrenia, Prohodul Maicii Domnului, Paraclisul Maicii Domnului si Dezlegări; În timpul privegherii cei care se vor pregăti, pot să se mărturisească şi apoi de la ora 3 să se împărtăşească.

Luni, 15 august; Praznicul Adormirii Maicii Domnului

– ora 3,oo – Prima Sfântă Liturghie pentru împărtăşirea credinciosilor;
– ora 6,oo – Sfintirea Apei;

– ora 7,oo – Taina Sfântului Maslu;

– ora 9,15 – Primirea Ierarhului de către soborul slujitor pe Altarul de vară. De la ora 9,30 – Sfânta Liturghie arhiereasca oficiata în sobor de stareţi, preoţi şi diaconi de către Preasfinţitul Părinte Episcop JUSTIN Sigheteanul al Maramuresului si Satmarului, în prezenţa a miilor de pelerini, academicieni şi iubitori ai Maicii Domnului din Muntele cel sfânt al Rohiei. Cuvântul de învăţătură.

Pelerinii, aşteptaţi cu masă

Toţi credincioşii prezenţi la hramul Mănăstirii Rohia, vor primi o masă caldă din partea Parohiei Groşii Ţibleşului, atât în ajunul sărbătorii după slujba Vecerniei cât şi în ziua Praznicului dupa Sfânta Liturghie.

Tradiţia de a da o masă caldă pelerinilor de la Rohia a fost începută de mai bine de 50 de ani de preotul paroh Bumbu şi Badea Nicolae, din Groşii Ţibleşului.

Localnicii spun că cei doi abişnuiau să meargă foarte des la lăcaşul de cult şi astfel le-a venit ideea de a-i hrăni pe cei care fac asemeni lor. Dacă la început doar preotul şi săteanul erau cei care contribuiau cu alimente la masa pelerinilor, acum peste 100 de familii din localitate contribuie cu bani şi tot ce se poate. Mai mult, peste 100 de voluntari care îşi duc cu ei căldări imense se duc şi gătesc chiar în curtea mănăstirii mâncarea pe care mai apoi o împart pelerinilor veniţi de departe.

Sursa info