PIATRA DE TEMELIE Miercuri, 20 iulie 2016, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul a oficiat slujba de sfinţire şi punerea pietrei de temelie pentru noua biserică a Mănăstirii Budeşti.
Vechea biserică, din lemn de brad, ridicată în urmă cu 25 de ani, necesita reparaţii capitale, plus că oferea un spaţiu prea mic pentru numărul credincioşilor veniţi la rugăciune, aşa că, în locul ei, se va construi o nouă biserică, tot din lemn, după modelul celei din Budeşti Josani, unde se află zalea lui Pintea Viteazul.
Noul locaş de închinare va avea hramul bisericii vechi, „Sfinţii Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa Elena”. Arhitectul noii biserici va fi Dorel Cordoş din Sighetu Marmaţiei, binecunoscut pentru proiectarea mai multor biserici în Eparhia Maramureşului şi Sătmarului.
Din soborul de preoţi şi diaconi au făcut parte pr. Vasile Aurel Pop, protopopul de Sighet, protos. Agaton Oprişan, stareţul Mănăstirii Petrova, Protos. Mihail Bud, stareţul sfintei mănăstiri, preoţii parohi din Budeşti, preoţi din parohiile învecinate. La eveniment au luat parte circa 200 de credincioşi din Budeşti, care au venit pe drum de munte circa 8 km. După tradiţia locului, în Budeşti exista un schit în secolele XIV-XV. În 1647, o însemnare făcută pe o carte de cult, vorbeşte de prima atestare documentară a existenţei mănăstirii Budeşti.
În 15 mai 1690, Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş avea reşedinţa temporară aici, unde convoacă un mic sobor cu protopopii săi, eveniment ce rămâne consemnat. Mănăstirea a fost distrusă la începutul secolului al XVIII-lea. Viaţa monahală reîncepe pe teritoriul satului în 1994, când P.S. Iustin Sigheteanul sfinţeşte locul pentru o nouă vatră monahală, dar nu pe locul vechii mănăstiri. În anul următor mănăstirea începe să fie vieţuită, primul vieţuitor, monahul Vichentie Lazăr, fiind şi primul stareţ al noului aşezământ monahal.
După moartea acestuia, în 2006, conducerea mănăstirii a fost luată de ieromonahul Mihail Bud, care începe un nou proces de restaurare, după concepţia arhitecturală a lui Dorel Cordoş: extinderea casei monahale, construirea unui turn clopotniţă, casă pentru găzduirea pelerinilor etc. Toate construcţiile complexului monahal sunt din lemn, după tradiţia maramureşeană. Din 2013, schitul este ridicat la rang de mănăstire. Este un moment de nou început, a spus P.S. Iustin Sigheteanul, care va spori valoarea arhitecturală a mănăstirii.
Reconstruirea bisericii se va face pe măsura dezvoltării până în acest moment a aşezământului monahal, la dimensiunile şi valoarea lui arhitecturală prezentă, în care predomină autenticul maramureşean voievodal. Din momentul acestei sfinţiri, biserica mănăstirii devine Altar de Jertfă şi intră în proprietatea lui Dumnezeu. Este casa lui Dumnezeu, casa sfinţilor ocrotitori şi poarta Cerului. Mănăstirea este un loc unde candelele nu se sting şi rugăciunea nu încetează. Este loc de sfinţenie, care se sfinţeşte din zi în zi şi prin pelerinajele credincioşilor care se roagă aici, a mai spus Arhiereul.
