DEZVĂLUIRE. Aflăm astăzi câte ceva despre o substanţă care-şi dispută cu serotonina renumele de hormon al fericirii: oxitocina. Noi am spune că are şanse mai mari să câştige bătălia, deoarece oxitocina este un hormon secretat în timpul manifestărilor de afecţiune, precum alăptarea şi relaţiile sexuale, deci singura condiţie este ca acestea să aibă loc.
Oxitocina este secretată şi în tipul travaliului, însă metode moderne de depăşire a durerilor facerii, şi nu ne referim la cele chimice, pot face din aducerea pe lume a unui copil o activitate uşoară, cu un efort mai mic decât un strănut. Potrivit unor studii recente efectuate în Coreea de Sud şi Marea Britanie, oxitocina ar putea ajuta la tratarea unor tulburări psihiatrice, precum anorexia.
Această afecţiune foarte gravă, chiar letală, este caracterizată prin repulsia faţă de alimente şi eliminarea totală a senzaţiei de foame. Este o maladie caracteristică mai ales adolescentelor care au probleme cu greutatea, de cele mai multe ori imaginare.
Participanţilor la cele două studii, dintre care jumătate suferind de anorexie, li s-au arătat, înainte de tratamentul cu oxitocină, fotografii cu persoane supraponderale sau cu greutate normală, precum şi cu alimente hipercalorice şi alimente sănătoase.
Cei bolnavi s-au concentrat asupra pozelor cu obezi şi mâncăruri grele. După o perioadă în care li s-a administrat nazal spray cu oxitocină s-a constatat că apetenţa lor spre acest tip de fotografii a scăzut considerabil. Altă parte a studiului a urmărit expresiile faciale ale subiecţilor în faţa unor imagini cu supraponderali sau mâncare hipercalorică.
După alte câteva doze de oxitoxină, medicii au costatat reducerea semnificativă a reacţiilor de dezgust sau furie. Cercetările sunt abia la început, cele efectuate de britanici şi coreeni au avut doar 63 de subiecţi. Ei au anunţat că urmează studii pe grupuri mari de oameni, derulate pe parcursul a mai mulţi ani.
Ce este sigur deocamdată este faptul că oxitocina reduce tendinţa inconştientă a pacienţilor de a manifesta emoţii negative, precum dispreţul sau disperarea cu accente de furie, sau concentrarea pe mâncare şi forma corpului. La această oră nu există un tratament împotriva anorexiei. Ea afectează până la 5 la sută din populaţie, 95 la sută din cazuri fiind femei între 13 şi 30 de ani. Singura formă de terapie care dă roade este cea psihologică. Pentru asta, este nevoie de 2: psihoterapeutul şi pacientul convins că se poate trata.
Sursa info
