“Diagnosticul de ADHD se pune pe baza unei evaluări comportamentale care trebuie să dureze aproximativ şase luni, timp în care se va observa dacă cele trei simptome principale – neatenţia, impulsivitatea şi hiperactivitatea – sunt prezente împreună şi constant, indiferent de vârsta copilului. Peste 50% dintre cazurile de copii cu ADHD care au trecut pragul cabinetului în ultimii ani au fost fals diagnosticate şi asta din cauză că nu se ţine cont de criteriile diagnosticării şi de fineţea simptomatologiei, care se poate confunda cu manifestări ale altor boli”, spune psihologul clinician Yolanda Creţescu, arată Click.

ADHD este o boală neurologică, prezentă la copii încă de la naştere, care are drept cauză o modificare la nivelul neurotransmiţătorilor din creier. Cauzele apariţiei şi dezvoltării sale încă nu au fost elucidate, însă se ştie faptul că determinismul genetic este un factor important.

Copilul nu are capacitatea de a se concentra

Potrivit psihologului, neatenţia în ADHD nu este cauzată de plictiseală sau dezinteres, ci de o incapacitate a copilului de a se concentra, de a-şi organiza singur activităţile, precum şi de a-şi duce la bun sfârşit sarcinile pe care nu reuşeşte să le prioritizeze.

Impulsivitatea are la bază tot o incapacitate şi anume aceea de a-şi putea menţine relaţiile socio-afective, de a se intregra într-un colectiv. Chiar dacă intenţionalitatea copilului este una pozitivă, lipsa de atenţie îl face să se deconecteze de ceea ce se întâmplă în jurul său.

Hiperactivitatea nu trebuie confundată cu un surplus de energie pe o durată determinată. Hiperactivitatea în ADHD este prezentă continuu, independent de sarcina pe care o are copilul, şi este caracterizată prin agitaţie psihomotorie, a explicat Creţescu.

Articolul integral, AICI.

Sursă foto.