Fiecare lună vine cu datini şi superstiţii fermecătoare, iar decembrie, prin excelenţă o lună a sărbătorilor, are un parfum aparte. Tradiţia se trăieşte pe deplin la sat, unde s-au păstrat obiceiurile şi credinţele din bătrâni. Iată câteva dintre ele, relatate de către Libertatea. 

• Există convingerea că “De va fi Crăciun ploios, va fi Paşte friguros” şi că “Undrea geros aduce an mănos”. Undrea este una dintre denumirile populare ale lunii decembrie. I se mai spune Ningpu sau Luna lui Cojoc. Undrea vine de la “andrea”, fiindcă înţepăturile gerului sunt asemuite cu înţepăturile de undrele, adică andrele.

• Se spune că Sfânta Varvara, sărbătorită pe 4 decembrie, e apărătoarea copiilor, mamelor, tinerelor şi minerilor. Oamenii se roagă la ea pentru a fi feriţi de vărsatul de vânt, una dintre boile cele mai temute la sat. Pe 4 decembrie, ei îşi fac cruce cu miere pe faţă, ca să ţină bubele departe, şi dau de pomană turte unse cu miere. Tot de Sf. Varvara se pun ramuri de măr sau de vişin în apă şi se lasă până de Florii; dacă înfloresc până atunci, noul an va fi mănos, iar de nu, va fi unu secetos.

• Ziua Sfântului Nicolae (6 decembrie) mai poartă numele de Crăcinul Copiilor, pentru că Moş Nicolae vine cu daruri pentru cei mici în această zi.

• Sărbătoarea Sf. Nicolae e urmată de o alta, pe 7 decembrie, foarte puţin cunoscută la oraş: Ciuda lui Sf. Neculai. E o zi în care nu se lucrează, se fac praznice pentru cei morţi de moarte năprasnică, nici pentru cei dispăruţi fără urmă.

• Ajunul Crăciunul vine şi el cu o serie de obiceiuri păstrate numai în anumite zone ale ţării: copiilor se spune că e bine să le dai să mănânce bostan (dovleac), ca să fie graşi peste an; adulţii mănâncă peşte, ca să nu se îmbolnăvească de friguri; iar tinerele nemăritate care vor să-şi viseze ursitul postesc toată ziua.

• Tot în decembrie, fetele nemăritate se spală cu prima zăpadă care cade, ca să fie frumoase şi drăgăstoase.