DOLIU ÎN LITERATURĂ Cunoscutul scriitor Vasile Andru a încetat din viaţă în cursul zilei de vineri, 21 octombrie.
DOLIU ÎN LITERATURĂ Era renumit atât ca prozator, o figură oarecum excentrică a optzecismului, cât şi ca „maestru spiritual“, „iniţiat“, popularizator de yoga şi al isihasmului. Avea 74 de ani.
Vasile Andru (pseudonimul literar al lui Vasile Andrucovici; n. 22 mai 1942, Bahrineşti, judeţul Rădăuţi, România, aflat astăzi în Ucraina – d. 21 octombrie 2016, Bucureşti) a fost un prozator, teoretician şi eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1975.
În 1975, după ce a publicat trei cărţi, între care Iutlanda posibilă (debut editorial,1970) şi romanul Mirele (premiat, tradus), a devenit membru al Uniunii Scriitorilor şi s-a stabilit în Bucureşti.
Trei ani a fost scriitor liber profesionist. Cotaţia sa literară a crescut după publicarea romanului istoric Noaptea împăratului (1979). În anul următor acest roman a fost tradus în patru limbi.
În 1980, a fost numit redactor principal la revista „Viaţa Românească”. A rămas în redacţia acestei reviste peste două decenii, cu câteva întreruperi (care contau ca şi concedii fără plată”) când a onorat invitaţii sau burse de studii în străinătate.
După revoluţie, în 1990, Vasile Andru este ales şeful secţiei de proză al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti (trei mandate) şi în Comitetul Uniunii Scriitorilor (două mandate).
Face stagii de documentare antropologică, la Roma (cu burse acordate de guvernul italian, în 1980 şi în 1989) şi la Paris (cu bursă acordată de Fundaţia Pour une entraide intellectuelle européenne, 1990).
Călătorii de studii în India, cu bursă Sivananda, în 1992 şi 1996. Centrul Sivananda din Trivandrum, India, i-a conferit titlul de master în Vedanta.
