PĂCATELE LIMBII Conjugarea verbului ”a fi” creează deseori probleme în scriere, apărând frecvent greşeli legate de „i“-ul final, la anumite moduri şi timpuri. Regula scrierii corecte a verbului ”a fi” este foarte simplă.
Sunt numai trei situaţii în care „fi” se scrie cu doi „i”:
• la modul imperativ, la forma afirmativă: Fii blând! Fii cuminte!
• la modul conjunctiv, timpul prezent, la persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât şi la cea negativă: (Tu) Să fii curajos! (Tu) Să nu fii timid!
• la viitorul popular, formă vorbită – alcătuită tot cu ajutorul conjunctivului; şi în acest, caz, scrierea cu doi i are drept cauză tot prezenţa desinenţei de persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât şi la cea negativă: Tu o să fii/ Tu ai să fii, respectiv: Tu nu o să fii/ Tu nu ai să fii.
Cu excepţia imperativului, mijlocul de control cel mai eficient este conjugarea verbului: dacă forma se schimbă, atunci verbul a fi se scrie cu doi i (intervine desinenţa de persoană). Iată câteva exemple: să (nu) fii cuminte – să (nu) fiu cuminte; ai să fii – am să fiu; o să fii – o să fiu.
Dacă forma nu se schimbă (a fi rămâne constantă), atunci verbul se scrie cu un singur i: vei fi – voi fi, poţi fi – pot fi, ai fi – aş fi, să fi mers, aş fi mers. Elevii trebuie să ştie că ortografierea cu doi i se poate întâlni numai la persoana a II-a singular. Doar atunci este problematic dacă verbul se scrie cu un i sau cu doi i.
Dacă verbul este la o altă persoană sau la persoana a II-a plural, el se scrie numai cu un i. Aşadar, se ortografiază întotdeauna astfel: eu aş fi, eu aş fi citit, eu voi fi, eu pot fi, eu să fi fost; el ar fi, el ar fi mers, el va fi, el poate fi, el să fi fost; noi am fi, noi am fi fost, noi vom fi, noi putem fi, noi să fi fost etc. Imperativul are numai formă de persoana a II-a, prin urmare, nu se poate controla ortografierea prin înlocuirea cu persoana I.
Regula e însă simplă: forma afirmativă se scrie cu doi i, forma negativă (alcătuită cu infinitivul) se scrie cu un singur i: Nu fi obraznic! Fii obraznic! Scrierea corectă a verbului a fi este greu de însuşit mai ales la clasele mici, unde se formează reflexele de scriere corectă. Sarcina învăţătorului este, din acest punct de vedere, destul de grea – să le explice elevilor care nu au cunoştinţe teoretice de gramatică felul în care funcţionează conjugarea acestui verb.
