Oficial totul e bine, realitatea însă… Am putea numi denumi drept “indiferență”, să nu folosim exagerări gen bătaie de joc, modul în care Statul Român alege să trateze Maramureșul în mijlocul pandemiei de Coronavirus. Ce vă prezentăm în acest articol este cât se poate de real deși, dacă nu ar fi existat un document oficial care să ateste asta, am crede că e vorba despre o glumă proastă. Înainte de a trece la subiect, trebuie precizat faptul că suntem județul cu cei mai mulți carantinați din România, unde s-au înregistrat până acum sub 50 de cazuri de infectare cu COVID-19 (deși la nivel național s-a depășit pragul de 4.000). Evident, nici testări nu se fac, deci cifrele acestea sunt doar oficiale, nu și reale. Suntem printre puținele județe care, până acum, nu au cadre medicale infectate cu COVID-19 și suntem printre singurele în care, deocamdată, nu avem nici o persoană decedată din cauza virusului.

Toate aceste date relevă faptul că suntem norocoși în primul rând, însă norocul nu este singurul factor care ne ține pe linia de plutire. În primul rând, o mare parte dintre maramureșeni au înțeles mesajul: coronavirusul NU este o joacă, nu este o gripă normală, iar noi, cu toții, trebuie să respectăm măsurile pentru a ține în frâu răspândirea lui. Din păcate, se pare că toate aceste date le arată celor din conducerea țării că ne descurcăm și singuri, pe banii noștri și pe legile lor! Este singurul lucru care poate explica bătaia de joc la care sunt supuse cadrele medicale din spitalele maramureșene și, astfel, toți maramureșenii.

Conform unui document oficial făcut public pe Facebook (sursa aici), doar două spitale din județul nostru au primit măști FFP2 din stocul achiziționat de Guvernul României. Până aici, nimic de neînțeles. Șocul apare în momentul în care ne uităm la cifre: numărul de măști trimise către spitale. M-am uitat de 5 ori peste document pentru a fi sigur că nu-mi joacă ochii feste: 50 DE MĂȘTI pentru Spitalul Județean de Urgență din Baia Mare și, atenție, 100 DE MĂȘTI pentru Spitalul de Pneumoftiziologie din Baia Mare. ZERO măști pentru Spitalul de Boli Infecțioase (aflat în prima linie de luptă în pandemia de coronavirus). Putem să facem ceva? Nu, doar ne descurcăm bine, potrivit statisticilor.

Ne descurcăm atât de bine, se pare, încât președintele CJ (Consiliul Județean) Maramureș a propus CJSU (Comitetului Județean pentru Situații de Urgență) Maramureș să dea o hotărâre în așa fel încât să ne alăturăm și noi “modei”, pornite de alte trei județe din România, de a OBLIGA cetățenii să își acopere fața (nasul și gura) în locurile publice. Nimeni nu contestă beneficiile inițiativei, dar ce faci când nu se mai găsesc măști aproape deloc? Mai mult, cum poți să propui o astfel de hotărâre din moment ce încă sunt oameni care nu își permit să le cumpere, iar tu ca instituție NU oferi nici un ajutor în acest sens? Și da, dacă vrei să protejezi pe cineva, trebuie să porți o mască concepută în acest sens. Un fular poate doar să îți dea sentimentul de siguranță, însă testele arată că nu e bun de nimic în astfel de situații. Asta ca asta, dar ce te faci când apare premierul la TV zicând că hotărârile de acest gen nu sunt valabile tocmai datorită motivelor pe care vi le-am prezentat. Deci, totul se rezumă la recomandare. Să nu mai spunem de discursul de astăzi al președintelui României, în care am auzit doar despre sute de mii, chiar milioane de măști comandate și care trebuie să ajungă…

Comunicarea cu presa a fost restricționată, asta am înțeles. Dar cum rămâne cu comunicarea între instituții? Oamenii sunt acuzați de către conducători că pun botul la fake news. Sunt acuzați că nu respectă măsurile, că nu îi iau în serios și că nu au încredere în medici, instituții, ș.a.m.d. Dar cum ar putea oamenii să aibă încredere oarbă în ce spun conducătorii, din moment ce se contrazic public? Cred cu tărie că unul dintre cei mai importanți factori în lupta cu pandemia este COMUNICAREA. Și nu neapărat comunicarea cu cetățenii, pentru asta e nevoie de un nivel la care noi nu am ajuns încă și probabil nu o să ajungem repede, ci comunicarea între instituții. Vorbiți, sfătuiți-vă, apoi treceți la hotărâri și legi. Altfel, România va fugi în continuare orbește încercând să găsească calea de scăpare, ca o găină cu capul tăiat.

Adrian Barbur/ActualMM

Sursă imagine principală: Pinterest