Gabriel Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș, punctează într-o postare recentă faptul că, la DGASPC, se vor face în curând reduceri de personal. ”Mai puține posturi, mai multă responsabilitate. Păstrăm ce contează: oamenii care ajută oameni”, este mesajul președintelui.
”Știm că vremurile cer responsabilitate. Iar noi am înțeles mesajul. La Consiliul Județean Maramureș am început să strângem cureaua din timp: peste 20 de milioane de lei economisiți de la începutul anului. Vom continua pe aceeași linie și la DGASPC, unde există 100 de posturi doar în zona administrativă. Acolo mă aștept la o reducere cu cel puțin 30 de posturi, ceea ce va însemna o economie suplimentară de aproximativ 3,6 milioane de lei pe an. Protejăm copiii și vârstnicii, nu funcții întreținute artificial și cheltuim pentru nevoi, nu pentru organigrame”, a declarat Gabriel Zetea.
Totodată, cei 50 de manageri de caz care lucrează direct cu copiii, cu vârstnicii și cu persoanele vulnerabile pot să rămână toți.
”Pentru că asta înseamnă protecție socială: sprijin pentru cei care au cu adevărat nevoie, nu funcții care să se sprijine unele pe altele sau scheme umflate. Noi reducem birocrația, dar păstrăm empatia. Suntem fermi, dar corecți și ținem cu oamenii. Reducem birocrația, păstrăm empatia!”, a adăugat președintele CJ Maramureș.












Ca un veritabil „social-democrat”, unii încă mai speră că domnul președinte al Consiliului Județean se va gândi, măcar o dată, și la oameni, nu doar la ambiții politice, plimbări prin capitale europene sau evenimente cu iz electoral.
Peste 1000 de angajați ai DGASPC așteaptă salariile care trebuiau deja să fie în conturi. Nu e prima întârziere, dar fiecare lună fără respect față de acești oameni înseamnă dispreț față de munca lor și față de beneficiarii serviciilor sociale, care depind direct de ei.
Poate că, după întoarcerea din Paris, sau poate chiar după Sărbătoarea Castanelor, se va găsi și un moment de luciditate administrativă. Cine știe? De alt Mec de inaugurat nu cred că mai e prin zonă… deci poate se găsește timp și pentru salariile celor care chiar muncesc.
Până atunci, rămânem cu „social-democrația” de vitrină și cu lecțiile de solidaritate livrate de pe scene festive.