În România, dacă se întâmplă diverse șmenuri în spatele ușilor închise și nu e niciun jurnalist să scrie despre ele, atunci nu s-a întâmplat nimic. Dacă apare câte un Vasile Dale care, încăpățânat și cu simțul realității, îndrăznește să se documenteze, să afle informații pe surse și să scrie, atunci se întâmplă nenorocirea: vine statul, dar nu după hoți, ci după jurnalist!

În România nu-i bai că se fură, că se împart banii publici și pădurile ca șeptarii la păcănele, nu, problema e că se află. Că cineva are tupeul să scrie și-atunci începe dansul: audieri, intimidare, „oficial nu aveți nicio calitate procesuală”, dar știm ce ați discutat cu X, la ce oră, de pe ce număr și în ce ton!

Practic, ce i se întâmplă lui Vasile Dale e un mod „elegant” de a i se reaminti unui jurnalist că, în România, anchetele de presă nu rămân fără ecou și nici fără costuri. Dacă în alte țări, când scrii despre mafia lemnului spre exemplu, vin ONG-urile, politicienii integri și presa liberă să te apere, la noi vin milițienii cu citații, cu întrebări și cu presiuni, să afle cine a sifonat informații care trebuiau să rămână secrete.

Desigur, oficial, nu e nimic personal, sunt „proceduri”, nu e vizat oficial jurnalistul, e doar o coincidență! Așa cum tot coincidență a fost și că un polițist s-a interesat de conținutul unei presupuse discuții private între o angajată a Direcției Silvice și Vasile Dale. Așa, doar informativ, fără legătură cu ancheta, căci așa se face intimidarea modernă: politicos, cu cravată, eventual cu o cafeluță cât durează audierea.

Să nu ne mințim. Când ești jurnalist, nu-i suficient să ai dreptate, trebuie să ai și nervi de oțel, un dram de curaj și un avocat bun. După fiecare articol cu impact, statul nu se grăbește să verifice vinovații, dar se grăbește să te verifice pe tine. Azi e Dale, mâine poate fi altul, oricine care încurcă rotițele unui sistem care funcționează perfect atâta timp cât nimeni nu îl deranjează. Știu prea bine ce înseamnă presiunile sistemului și susțin pe oricine se împotrivește, pentru că știu ce înseamnă să fii intimidat de acesta și să lupți singur.

Cine mai apără jurnalismul? Cine mai are curaj să se ridice când primul lucru pe care ți-l face statul e să-ți ceară socoteală, nu să-ți mulțumească? De ce nu se anchetează la modul intens hoțiile din pădurile Maramureșului, care se petrec cu binecuvântarea unora din sistem? Eu la întrebarea asta aștept răspuns, nu de unde și cum află Dale sau alții informații despre ce se petrece cu adevărat în jurul nostru!

Annamaria Barbur-Somay