În 2016 se împlinesc 127 de ani de când Internaționala a II-a a decis ca ziua de 1 Mai să fie marcată ca Zi internațională a muncii.
Ziua de 1 Mai a fost aleasă nu întâmplător. Reglementarea zilei de muncă de 8 ore a fost printre primele cerințe ale lucrătorilor din America. Ziua de muncă de 8 ore a fost revendicarea celor peste 100.000 de newyorkezi care au protestat în 1872 sau a celor câteva sute de mii de lucrători din Chicago, în 1886. Atunci, în 1886, lucrurile au escaladat și poliția a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morți și răniți.
În 1889, atât Federația Americană a Muncii, cât și Internaționala a II-a au decis ca ziua de 1 Mai să fie o zi a muncitorilor. Primele manifestații au avut loc în 1890, atât în SUA, cât și în principalele țări europene.
Ziua internațională a muncii este marcată prin manifestații de stradă și mitinguri sau prin diferite manifestări și concursuri distractive.
În România, ziua de 1 Mai se celebrează, din 1890, de regulă, sub forma unor petreceri câmpenești.
În perioada comunistă, în statele socialiste se desfășurau manifestații ample la care participau oamenii muncii, pionierii și sportivii. Era un prilej de a se ”raporta marile realizări”. În România, primele manifestații de acest gen au avut loc în 1945, iar ultimele din perioada comunistă au avut loc în 1971.
continuarea AICI
