AcasăActualitateSCRISOARE DESCHISĂ – O octogenară din Baia Mare îl pune la punct...

SCRISOARE DESCHISĂ – O octogenară din Baia Mare îl pune la punct pe interimarul Marinel Rob

spot_img

DISTRIBUIȚI

În ediția de astăzi a cotidianului Glasul Maramureșului a fost publicată o scrisoare deschisă. O băimăreancă în vârstă de 83 de ani, Clara Tudor, își manifestă nemulțumirea referitor la modul în care este administrat în ultima vreme orașul.

Vă redăm mai jos, integral, conținutul acestei scrisori deschise adresate primarului interimar Marinel Rob. În măsura în care acesta va dori să răspundă băimărencei ne asumăm și publicarea reacției domniei sale.

„SCRISOARE DESCHISĂ,  Domnului Marinel Rob,

Numele meu este Clara Tudor, am 83 de ani şi sunt locuitor al acestui oraş. Am fost plecată timp de peste 50 la Bucureşti unde am lucrat ca tehnician minier  la ICEMIN (Institutul de Cercetări Miniere) dar în urmă cu 6 ani am revenit în oraşul meu natal împreună cu soţul şi fiul.

M-am născut şi am crescut în Ţintirim împreună cu sora mea şi pot să vă spun că am avut o copilărie frumoasă.

Fiul meu, care are 58 de ani, suferă de un grav handicap neuro-motor. S-a îmbolnăvit la trei ani de meningită şi a rămas cu sechele grave. Se bucură prea puţin de lucrurile din jur pentru că nu are capacitatea deplină de a interacţiona cu ele.

Nu vreau să plictisesc cu povestea vieţii mele pentru că sunt încredinţată că domnul Marinel Rob are multă treabă şi la fel şi băimărenii. Sau cel puţin ar trebui să aibă pentru că în oraş văd din ce în ce mai multe lucruri care au fost lăsate de izbelişte dar trebuie să trag un semnal de alarmă.

În urmă cu şase ani, aşa cum am mai spus, am revenit în Baia Mare şi m-am stabilit pe strada Hera. Am luat decizia împreună cu soţul meu, Marin, pentru că la primăria Baia Mare a fost ales Cătălin. Îi cunosc familia, îl cunosc şi pe el şi am avut încredere că va face lucruri bune pentru Baia Mare.

Domnule Marinel Rob, nu vă cunosc personal pentru că nu aţi fost niciodată la noi pe stradă şi eu la Primărie nu mă duc pentru că nu am de ce. Cătălin a fost la noi pe stradă, vine şi acum şi stă mult de vorbă cu noi şi cu fiul meu. Stă pe banca pe care a instalat-o în faţa blocului, acolo unde se adună vecinii să se odihnească atunci când vin din oraş. Ştiţi, banca aceea au cerut-o vecinii ani de zile la Primărie dar nu s-a putut. S-a putut după ce i-am spus lui Cătălin că avem nevoie de un loc unde să ne odihnim pentru că suntem bătrâni şi am văzut că nu este singurul loc din Baia Mare unde au fost amplasate după ce i-am adresat rugămintea.

Am decis să vă scriu pentru că vreau să vă spun că sunteţi o mare dezamăgire pentru mine. Am fost bucuroasă atunci când aţi fost desemnat să îi ţineţi locul lui Cătălin cât lipseşte pentru că ştiam că aţi fost alegerea lui şi că v-a sprijinit mult. M-aţi dezamăgit însă foarte mult şi nu numai pe mine ci pe toţi cei care am fost să votăm pe data de 5 iunie. Chiar credeţi că cei peste 31.000 de băimăreni care l-au votat nu cred la fel ca şi mine?

În cei peste 80 de ani pe care îi am am văzut multe şi pot să vă spun că nu este de ajuns să aveţi titlul de primar şi să vă instalaţi în biroul lui Cătălin ca să fiţi ca şi el. Au mai încercat şi alţii dar s-au făcut de râs. Nu aţi înţeles probabil nici dumneavoastră şi nici alţii că “Pune suflet” nu este doar o vorbă aruncată în vânt folosită doar în campanie.

Să ştiţi că lumea vorbeşte în oraş şi vrute şi nevrute dar nu sunt prea multe vorbe frumoase la adresa dumneavoastră. Poate că ar fi mai bine să faceţi un pas în spate şi să renunţaţi cât încă mai aveţi un gram de demnitate.

Domnule Marinel Rob, am decis să vă scriu această scrisoare pentru că mă gândesc de multe ori cu groază la viitor. Eu nu am prea multe aşteptări de la ziua de mâine dar nu pot să nu mă întreb ce se va întâmpla cu fiul meu când eu şi soţul meu nu vom mai fi.

Am decis să ne întoarcem în Baia Mare în urmă cu şase ani tocmai pentru că-l cunoşteam pe Cătălin şi ştiam că totul va fi bine şi că indiferent de ce se va întâmpla cu noi, fiul nostru va avea mereu un sprijin.

Închei cu speranţa că scrisoarea mea nu vă va deranja, deşi adevărul supără, şi cu mesajul că vă aştept la noi pe stradă să vă odihniţi pe banca din faţa blocului.

Cu sinceritate, Clara Tudor”.

SCRISOARE DESCHISĂ  Glasul Maramureșului

ActualMMâ

Credit foto: Mezok Dan

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img




TE-AR MAI PUTEA INTERESA