ENERGIE AMERICANĂ SAU ODE GERMANE? – Rachetele lui Iohannis

1
120

ENERGIE AMERICANĂ SAU ODE GERMANE? Președintele Iohannis îl întîlnește pe Trump cu puțin înaintea vacanței de vară, cînd week-end-urile la Sibiu își pierd deja din atractivitate și lasă loc reveriilor din Madeira. E, fără discuție, un moment de triumf al diplomației românești, chiar dacă a pune laolaltă o persoană cu tulburări de voință și una cu idei de reality show e mai mult un triumf al psihiatriei.

Încă nu e clar dacă Trump e un farsor irascibil sau geniul forte al Americii. Istoria încă deliberează, iar pe acest fundal de fragilitate, președintele nostru merge să sporească deruta lumii: va mai primi sau nu un nou mandat la Cotroceni?

Asta e, în esență, valoarea politică a vizitei. Tam-nesam, fără ca gesturi pregătitoare s-o fi anunțat, fără ca o agendă româno-americană să circule pe undeva, fără dezbatere și, cum zice maestrul Iosefini, “fără nici o preparație”, invitația s-a produs înaintea somnului de vară, cînd viața noastră politică se desfășoară cu șprițul pus la gheață, iar vizitele de lucru se efectuează pe plajele din Antalya, Creta, Miami, Maldive sau Zanzibar.

Vizita a fost consolidată cu aportul American Jewish Committee, care îi oferă președintelui nostru și potul tombolei tradiționale – o medalie pe care numai cine nu merge acolo nu o poate primi. Dar, dincolo de mijloace și scopuri, vizita în sine rămîne o realizare a lobby-ului inteligent și merită a fi salutată cît se poate de serios.

Întrebarea care trebuie pusă e următoarea: în afară de discuția obligatorie despre parteneriatul strategic și pe lîngă sublinierea consolidării statului de drept și a luptei anticorupție, i-o fi pregătit consilierul Oprișor șefului său și subiecte care i-ar putea ridica lui Trump o sprînceană de interes?

I-o fi pus în mapă și teme care depășesc confortul lungilor tăceri cu privirea fixînd o draperie? O avea șeful statului nostru și altceva în vedere decît satisfacția de a le da cu sîc pesediștilor la întoarcere?

România are patru miliarde de euro pentru înzestrări militare, e obligată de angajamente și împrejurări să-și compatibilizeze armata, iar singurul furnizor mondial de armament care cîștigă războaie e America. Trump ar fi fericit să ne vîndă rachete și scuturi de banii ăștia și ar aprecia o tranzacție grasă așa cum doar un miliardar urmărit de fisc, fost prezentator TV și ajuns președintele SUA o poate aprecia. Știți bine că nu vom putea niciodată mulțumi destul contractului Bechtel pentru intrarea noastră în NATO și, apoi, în UE.

O țară puternică, prosperă și modernă ca a noastră nu va putea recupera înapoierea față de Cehia și Slovacia bizuindu-se doar pe creșteri rezultate din PIB-ul curent. România are nevoie de un salt, de o explozie investițională, de un flux financiar masiv și imediat, care să evite cătușele deficitului pe care îl slăvesc odele germane.

America investește gigantic în propria infrastructură și ar putea picura un strop din această energie în teritoriile sălbatice din jurul Carpaților, mai ales că există termenii trocului. Cu infrastructura rezolvată în doi ani, am fi un fel de Polonie latină dotată cu rachete Tomahawk și prima țară din UE în care președintele are statuie.

Iohannis ar trebui să se înțeleagă cu Trump, doar au amîndoi părul vopsit. Altfel, rămînem cu asfaltul de pe ruta București-Sibiu și cu rachetele de tenis – căci avem un președinte jucător.

Doru Bușcu

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here