O REALITATE – Degradarea intelectuală a partidelor

0
61

O REALITATE „Tătucule comisar, lichidează întâi intelectualii și apoi așteaptă ordinele noastre”, îi scria Lenin unui criminal siberian, în 1920.

Loading...

Împușcăturile se mai aud și azi în PSD. O rafală lungă a răsunat în august 2012, când Guvernul Ponta a destructurat grupul organizat de la ICR, condus de Patapievici și Mihăieș, grup care adusese țării, pentru prima dată, servicii culturale sistematice și măsurabile. De-a lungul anilor, cu focuri solitare, PSD a scăpat, încet-încet, de toți martorii incomozi ai operei sale politice. Dușmanii cu studii au fost eliminați și din afara, și din interiorul partidului.

În anii de început, Ion Iliescu aducea în partid nu numai aerul de intelectualism deviaționist și nimbul de iubitor al artelor, ci și lecturile fundamentale din părinții marxism-leninismului, critica idealismului german și perspectiva glasnost-perestroika asupra societăților post-totalitare.

Format în atelierele stalinismului, călit în plenare și prezidii, Iliescu își baza cunoașterea pe o experiență sută la sută comunistă, dar filtrată de cărți. Avea exercițiul lecturii, al discursului, al formulării și poate chiar al îndoielii filozofice, atunci când restul tovarășilor adormeau. Pe standardele comunismului de crepuscul, Iliescu a fost un intelectual cu înclinații pragmatice, care a avut destulă minte ca să înțeleagă schimbările și să-și înfrâneze, cât de cât, fondul bolșevic.

Odată cu el, în spațiul puterii au intrat alți staliniști citiți. Mai securiști sau mai duplicitari, alde Bârlădeanu, Brucan, Marțian etc. purtau cu ei inventarul minim al intelectualului comunist. La fel, lupii tineri și universitari din finanțe – bănci – comerț exterior, care alcătuiau falanga de intrare a Securității în capitalism. Generația Roman, Severin, Dijmărescu, Năstase, Isărescu, Vătășescu, Pașcu, Pasti, Coșea etc. știa într-o bună măsură carte, era vorbitoare de limbi străine și avea „o înțelegere superioară” a situației. În jurul primelor forme ale partidului, au roit intelectualii fostului regim, de la Răzvan Theodorescu la Adrian Păunescu, picurând în mecanismul puterii, când și când, un strop de cultură.

Și în epoca Năstase au existat intelectuali. Năstase însuși a arătat semnele unui om europenizat înaintea vremii sale. Chiar dacă lăcomia sa și a partidului erau imperative, Năstase a ținut oarecum aproape de oamenii cu carte. Vasile Dîncu, Alexandru Athanasiu, Răzvan Theodorescu au fost miniștri, iar pe lângă partid au funcționat institute de studii social-democrate și diplomatice, departamente politice și pepiniere de idei, unde partidul își cultiva dezbaterea ideologică și urmașii.

În ultimii ani, însă, după măcelul de la ICR, PSD a rupt-o cu intelectualii. S-a gândit, poate, că e destul să faci rost de doctorate ca să nu mai fie nevoie de liceu. Noile standarde de prestigiu se mutaseră deja spre academiile de securitate, colegiile de apărare și facultățile SRI. PSD a renunțat la profesorii autentici și și-a confecționat profesori falși în uzinele Oprea – Maior – Coldea. Plagiatul a înlocuit studiul, impostura a înlocuit adevărul. Într-un elan turbat, la care a luat parte întreaga societate politică, de la miniștri la deputați, de la șefi de partide la generali și de la primari la magistrați, PSD s-a năpustit asupra diplomelor de ocazie și de furat. Doctorii și conferențiarii la minut și-au unit suficiența cu țopenia baronilor.

Și iată PSD-ul de azi: un partid poticnit în greșeli politice și gramaticale, lipsit de viziune și intraductibil în limbile de circulație, suspicios, primitiv și fudul, pradă ușoară pentru securiști și procurori, incapabil să-și înțeleagă condiția și căzut la cheremul străzii. PSD e, în fond, modelul spre care tind celelalte partide, doar că ceva mai bine organizat.

Ceea ce lipsește azi partidelor și guvernelor României e, în primul rând, mintea. Le lipsesc oamenii educați, care știu materie și înțeleg realitatea. Oamenii care au cultură economică, politică și cultură generală, oamenii care au putere intelectuală. Unul-doi în Guvern, unul-doi în partid și câțiva în Parlament. Ar fi cel mai bun program de guvernare, ar fi o adevărată revoluție.

Altfel, e de salutat faptul că un liceu din Brăila vrea să-și boteze amfiteatrul cu numele conferențiarului doctor SRI Mihai Tudose.

Doru Bușcu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here