”Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.” (Ioan 10, 1- 9)

Parabola cu Păstorul cel bun este uşor de înţeles, deoarece pleacă de la o situaţie uşor de imaginat. Noi avem Păstor şi ocrotitor pe Domnul Iisus Hristos. El veghează neîncetat pentru ca viaţa noastră să fie una a sfinţeniei şi a binecuvântării. Păstorul va veghea neîncetat pentru ca turma să nu fie atacată de prădători.
Cine urmează poruncile Mântuitorului va moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Cei doritori de sfinţenie vor simţi mâna ocrotitoare a Bunului Păstor şi se vor împărtăşi din merindele pe care El ni le oferă. Cei serbaţi astăzi, Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena, au fost vrednici şi devotaţi urmaşi ai Domnului Hristos. Îi numim „întocmai şi în rând cu Sfinţii Apostoli”. Ei au pus capăt prigoanei împotriva creştinilor. Astfel s-au putut organiza viaţa şi activităţile Bisericii, s-au zidit biserici, s-a putut propovădui credinţa creştină.
Aşa ne rugăm în această zi: Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, rugaţi-vă pentru sufletele noastre! (Pr. D. Păduraru)