”Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.” (Matei 5, 14-19)
Domnul Iisus Hristos ne vorbeşte despre responsabilitatea pe care trebuie să o avem pentru faptele noastre. Mântuitorul numeşte pe urmaşii Săi „lumina lumii“. Faptele vieţii noastre trebuie să fie luminoase, deoarece noi suntem urmaşii lui Hristos-Lumina lumii.
Asemenea unor luminători au fost şi Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Prin credinţa, viaţa şi activitatea lor au oferit multă lumină şi iluminare. Toată viaţa şi ştiinţa lor şi-au pus-o în slujba Mântuitorului, a slujirii aproapelui.
Sfântul Vasile rămâne exemplu de împletire a predicării Evangheliei cu dragostea faţă de cei sărmani. La Sfântul Grigorie admirăm înălţimea cugetării smerite către Dumnezeu şi neclintirea în apărarea credinţei. De la Sfântul Ioan Gură de Aur luăm exemplul zelului misionar.
Cei care vor să devină slujitori ai lui Dumnezeu trebuie să aibă ca exemplu tăria credinţei, dăruirea slujirii Bisericii şi pregătirea înaltă a celor Sfinţi Trei Ierarhi. (Pr. Dumitru Păduraru)
