Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LIX, I, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 22, p. 256:
„Spune-mi pentru ce-ți strângi ție atâtea poveri de spini? Nu-ți dai seama că lași copiilor tăi pricini și prilejuri de păcate? Nu știi, oare, că tinerii prin ei înșiși alunecă ușor și sunt înclinați spre păcat? Când, însă, mai au și bani, atunci căderea în păcat e și mai ușoară.
După cum, dacă pui lemne pe foc, focul se aprinde și mai tare, tot așa și tinerii dacă au pe mâna lor bani, cum are focul lemnele, atunci se aprinde așa de mult cuptorul, încât cuprinde tot sufletul tânărului. Când va putea unul ca acesta să fie cuminte? Când va fugi de desfrânare? Când se va hotărî să se ostenească pentru virtute sau pentru vreo altă faptă duhovnicească? Niciodată!”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, p. 117:
„De acea sărăcie să fugim, de sărăcia care ne aruncă în păcat, din pricina căreia și bogatul acela era sărac (Luca 16, 19-31), din pricina căreia n-a avut nici un strop de apă, cu toate că mult se ruga. Și cine-i atât de sărac printre noi încât să nu aibă nici apă? Nimeni! Chiar cei lihniți de foame pot avea un strop de apă. (…) Bogatul acela, nu! Atât era de sărac! Și grozăvia cea mai mare e că n-a putut nicicând căpăta stropul de apă! Pentru ce, dar, ne minunăm de bogăție, când în cer nu ne poate duce?
Spune-mi, te rog, dacă un împărat ar spune că bogații nu pot fi străluciți în palatele împărătești sau că nu se pot bucura de cinste, spune-mi, oare, nu și-ar arunca bogații cu dispreț averile? Ei bine, dacă disprețuim cu ușurință bogățiile, de știm că ele ne lipsesc de cinstea de a fi în palatele împărătești, cum nu vom arunca banii și averile când vedem că împăratul cerurilor strigă și ne spune în fiecare zi că încărcați cu ele e greu să pășim pragul cel sfânt, să intrăm cu îndrăznire în împărăție?”
Pr. Narcis Stupcanu
