EVANGHELIA ZILEI (26) – Acuzele și judecarea aproapelui

0
51

EVANGHELIA ZILEI (26) „În vremea aceea arhiereii, ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu toată adunarea și legând pe Iisus, L-au dus și L-au dat lui Pilat. Și L-a întrebat Pilat: Tu ești Împăratul iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici. Iar arhiereii Îi aduceau multe învinuiri, însă El nu le răspundea nimic. Atunci Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira. Iar la sărbătoarea Paștilor le elibera un întemnițat, pe care-l cereau ei. Și era unul cu numele Baraba, închis împreună cu niște răzvrătiți, care în timpul răscoalei săvârșiseră ucidere. Și mulțimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obișnuia pentru ei. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiți să vă eliberez pe Împăratul iudeilor? Fiindcă știa că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie. Dar arhiereii au întărâtat mulțimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând, din nou le-a zis: Ce voi face, deci, cu Cel despre care ziceți că este Împăratul iudeilor? Ei iarăși au strigat: Răstignește-L! Însă Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai tare strigau: Răstignește-L! Și Pilat, vrând să facă pe placul mulțimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.” (Marcu 15, 1-15)

Loading...

Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, Cartea I, 33, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 44, p. 79

„Nu trebuie să te încrezi numai în cei ce acuză, chiar dacă ar fi foartevrednici de credință, ci să păstrezi și pentru acuzat o ureche.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXIII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, p. 726

„…e primejdios să îndrăznești să te pronunți asupra unor lucruri pe care nu le cunoști, mai cu seamă atunci când ai de gând să învinuiești.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXIV, V, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, pp. 745-746

„Nu te face judecătorul gre­șelilor altora, nici cercetătorul păcatelor celorlalți! Nu ți s-a poruncit să judeci pe alții, ci pe tine. Că dacă ne-am judeca pe noi înșine, spune Pavel, n-am mai fi judecați; dar fiind judecați de Domnul suntem pedepsiți (I Corinteni 11, 31- 32). Tu însă ai răsturnat ordinea aceasta. Nu-ți ceri socoteală de păcatele mari sau mici, dar iscodești cu de-amănuntul păcatele altora. Să nu mai facem lucrul acesta. Să lăsăm la o parte neorânduiala asta; să facem înăuntrul conștiinței noastre scaun de judecată pentru toate păcatele săvârșite de noi. Să fim noi înșine și acuzatorii și judecătorii și călăii păcatelor noastre. Iar dacă vrei să iscodești și faptele altora, iscodește faptele lor bune, nu păcatele lor. Pentru ca amintirea păcatelor noastre, râvnirea faptelor bune ale altora, chipul acelui scaun înfricoșător de judecată pișcându-ne ca și cu un ac în fiecare zi conștiința, să ajungem smeriți și mai râvnitori ca să dobândim bunătățile cele viitoare.”

Pr. Narcis Stupcanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here