ECHIPA DE ȘOC Ca să dăinuie, statul paralel își temperează pornirile. Merge pe burtă, joacă low profile, mimează apatia. Își simulează, practic, inexistența.

Așa a fost până la apariția pe scenă a personajului gălăgios Băsescu, un consumator extravertit, cu gusturi baroce, coleric și exhibiționist, pentru care puterea secretă, dobândită prin încălcarea Constituției, a fost un pachet de lenjerie intimă ce trebuia arătat.

Pentru spălarea chiloților de Superman, trași peste pantaloni, Băsescu și-a angajat, în 2005-2006, un grup de servitori fără cultură și fără opțiuni decente în societate, oameni la cheremul favorului politic, atârnători de toanele unui șef dus cu pluta.

Maior, Coldea, Opriș, Kövesi, Oprea au fost, de fapt, niște cocalari fără pagină de Facebook, nevoiți, astfel, să-și etaleze ego-ul în presa cu veston. Și-au dat like-uri unul altuia pe profilul președintelui, și-au făcut selfie cu arestările preventive și au tras concluzii spectaculoase la chermezele din K2, K4 și T14. Au făcut prea mult zgomot, au avut prea mulți complici, au sărit peste norma de risc a cătanelor de școală veche, iar acest tărăboi a produs martori și probe.

Știm azi, din surse multiple, că echipa de șoc a statului modernizat petrecea cu sentințele pe masă. Că executa oameni și companii și că făcea totul planificat. Că asculta pe cine și când avea chef și că stabilea condamnarea înainte ca ținta să fie urmărită penal.

Pe măsură ce relatările martorilor avansează, stratul de fard aplicat de propagandă pe acest obraz gros, infectat de abuzuri, se topește. Pe măsură ce mărturiile se suprapun, adevărul își caută căi judiciare. Comisiile parlamentare asfaltează drumul spre sălile de judecată. Securiștii de școală nouă s-au dovedit mai aroganți, mai lacomi, mai grăbiți și mai imprudenți decât rudele mai în vîrstă.

În anii de dinaintea epocii Băsescu, SRI își desfășura activitățile otrăvite cu mult mai multă atenție. Fura mai la fereală, șantaja mai discret, întocmea dosare unor oameni și companii, dar le păstra, de obicei, pentru legitima apărare. Chiar dacă a girat pagube mai mari în economie (devalizarea băncilor, pulverizarea marilor întreprinderi, lichidarea agriculturii, privatizări frauduloase, vânzarea resurselor naturale), SRI-ul de atunci și-a deghizat mai bine faptele. A reușit performanța să irite foarte puțin nucleul activ al societății și să mute reproșul presei pe aspecte de ordin etic: turnătorie, infiltrări, afaceri personale ale unor șefi. În plus, a folosit parchetele și Justiția doar pe rute bătrânești, cu magistrați siguri, conservatori și moderați, care priveau corupția ca pe o necesitate înțeleasă.

Maior, Coldea, Kövesi, Oprea au privit corupția ca pe o trambulină, iar saltul în care s-au angajat îi aruncă, iată, în afara piscinei. Stilul lor turbulent a produs economiei daune ceva mai mici (monopolul contractelor cu statul pe anumite ramuri), dar mai zgomotoase. În schimb, impactul asupra societății a fost major. Nevroza în care se adâncesc statul, guvernarea și dezbaterea publică li se datorează într-o bună măsură.

Întrebarea e: învață cineva ceva din acest episod? Căci, până acum, Iohannis s-a mulțumit să preia de la Băsescu instrumentele și modul de operare, în ideea că-i va prelua și numărul de mandate.

Doru Bușcu