CONCLUZIE Bunicii care ajută ocazional la creșterea nepoților sau care își aduc contribuția în comunitatea din care fac parte pot trăi mai mult în comparație cu vârstnicii care nu au grijă de rude și nu își ajută semenii, potrivit interpretării rezultatelor unui studiu realizat timp de două decenii în Germania, informează Reuters.
CONCLUZIE Concluziile au fost publicate în luna decembrie în jurnalul „Evolution and Human Behavior”.
Îngrijirea permanentă a nepoților poate fi o activitate cu efecte negative asupra sănătății persoanelor vârstnice, însă dacă bunicii își aduc ocazional contribuția în acest sens se pot bucura de importante beneficii precum o viață mai lungă, notează oamenii de știință.
„Această legătură ar putea fi un mecanism înrădăcinat adânc în trecutul nostru evolutiv când contribuția la creșterea copiilor era crucială pentru supraviețuirea speciei umane”, a explicat autoarea principală a cercetării, Sonja Hilbrand, din cadrul departamentului de psihologie a Universității Basel din Elveția.
Pe de altă parte, aceasta a adăugat pentru Reuters Health că „lipsa contactului cu nepoții poate avea un impact negativ asupra sănătății bunicilor”.
În cadrul cercetării au fost analizate date de la peste 500 de persoane cu vârste de peste 70 de ani cuprinse în „Berlin Aging Study”, realizat în Germania.
Participanții au completat chestionare și au participat la teste medicale o dată la doi ani, între 1990 și 2009.
S-a observat că în perioada de aproape 20 de ani riscul de deces a fost cu o treime mai scăzut în cazul vârstnicilor care contribuiau la creșterea nepoților lor în comparație cu cei care nu făceau acest lucru.
Jumătate dintre bunicii care aveau grijă ocazional de nepoți erau încă în viață la zece ani după completarea primelor chestionare și teste.
Același lucru a fost observat și în cazul persoanelor în vârstă care nu aveau nepoți însă își ajutau copiii adulți în cadrul unor activități precum treburile din gospodărie.
continuarea AICI
